Iertarea

Devoțional zilnic 24 martie 2018

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! – Matei 5:7

Ai fost vreodată rănită de cineva? Sau ţi-a greşit vreodată cineva? Tu, la rândul tău, ai rănit pe cineva sau ai greşit cuiva? Personal, mă simt mai rău când eu greşesc cuiva sau rănesc pe cineva decât atunci când eu sunt victima.

Uneori nu observăm ce le facem altora. Considerăm că faptele noastre sunt indreptăţite sau că nu sunt făcute cu rea intenţie. Poate că aşa şi stau lucrurile, dar adevărul este că răul se produce atunci când persoana cu care relaţionezi percepe cuvintele sau faptele tale ca un rău îndreptat împotriva ei.

Vreme de câţiva ani am fost nedumerită de ce o anumită persoană dragă nu îmi răspundea niciodată la telefon când o sunam şi niciodată nu mă suna când îi trimiteam mesaje şi o rugam să mă sune. După o vreme, am şi încetat să o mai contactez în vreun fel. Totuşi nu am încetat să mă gândesc la ea, să mă rog pentru ea şi să o iubesc. Dar m-am retras, fiindcă nu cred că e oportună invadarea spaţiului nimănui. Nici prin cap nu îmi trecea ce i-aş fi putut face acestei persoane de am ajuns în această situaţie. Dar, nu uita, răul stă deseori în modul de a percepe lucrurile.

Ieri am reuşit în sfârşit. Când am sunat pe noul număr de telefon, primit de la o prietenă comună, persoana în discuţie a răspuns. Poate că nu îmi răspunsese niciodată la telefon sau la mesaje fiindcă numărul nu mai era valabil. Sau poate că persoanele prin intermediul cărora o rugasem să mă sune nu îi transmiseseră mesajele mele. În imaginea de ansamblu a lucrurilor, nici nu contează. Tot nu ştiu ce oi fi făcut sau n-oi fi făcut, dar sunt dispusă să aflu, ca să îmi pot cere iertare.

Fie că eşti cea care greşeşte, fie cea căreia i se greşeşte, iertarea este întotdeauna soluţia pentru refacerea relaţiilor. Iertarea înseamnă manifestarea iubirii atunci când nu există nicio motivaţie; nicio motivaţie, cu excepţia faptului că iubirea lui Isus locuieşte în inima ta. La urma urmei, „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2:20).

Astăzi spune-i cuiva că îţi pare rău, chiar dacă tu consideri că ai dreptate. Spune-i unei persoane că o ierţi, chiar dacă simţi că ea ţi-a greşit. Astăzi spune-i unei persoane că o iubeşti – şi chiar să o iubeşti. Fă tu primul pas, cum am făcut şi eu. S-ar putea să fii plăcut surprinsă. Eu sigur am fost. „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6:14,15).

Barbara J. Walker

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro