Iertarea

Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. (Romani 12:18)
Fusese un Sabat călduros și cu umiditate crescută cum numai în sudul extrem poate să fie. Seara nu era nici ea mai plăcută. Un mic grup se adunase la biserică pentru închiderea Sabatului. În timp ce ne pregăteam de plecare, o doamnă mai în vârstă a spus că aparatul ei de aer condiționat se stricase în ziua aceea. Mi-a trecut prin minte să o invit să petreacă noaptea în casa noastră răcoroasă. Am observat însă că vorbea cu o altă femeie, care era cea mai bună prietenă a ei. Am crezut că aceasta avea să o invite, cu siguranță, să petreacă noaptea la ea, așa că nu i-am mai spus nimic.
A doua zi, a sunat telefonul dis-de-dimineață. De îndată ce am răspuns, femeia care nu avea aer condiționat mi-a spus cât era de supărată pe mine:
– A trebuit să petrec încă o noapte în casa asta ca un cuptor și este numai vina ta! Era tare mânioasă. După ce a spus ce avea de spus, a închis fără să îmi dea șansa să scot o vorbă.
În următorul Sabat, la biserică se lua Cina Domnului, așa că am mers la ea și am întrebat-o:
– Pot, vă rog, să vă spăl picioarele?
Voiam să îmi cer iertare și să îi ofer măcar o explicație, dar m-a refuzat, spunându-mi pur și simplu că nu se simțea pregătită pentru lucrul acesta.
M-am gândit, de-a lungul anilor, cât de ușor este să se petreacă anumite neînțelegeri. M-am gândit, de asemenea, cât este de greu să îți ceri iertare. Dar poate cel mai greu lucru este să ierți. Numai cu ajutorul lui Isus putem ierta cu adevărat. Isus a spus că numai atunci când îi iertăm pe alții ne iartă și El pe noi.
În Coloseni 3:12,13, Pavel ne spune: „Astfel dar ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.”
Însă vom reuși să îi iertăm pe alții numai, cerându-I lui Isus în fiecare dimineață să ne dea ajutor, putere și un duh de iertare.
Sharon Oster

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro