Iertarea care leagă

Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase. (Isaia 45:2)
Nu am fost deloc impresionată de noua profesoară. Aveam speranțe atât de mari, dar ea nu îndeplinea niciuna – cel puțin conform așteptărilor mele. Eu eram foarte ocupată și mă pregăteam pentru o funcție nouă. Fusese o perioadă de schimbări majore – emoționale, fizice și profesionale. Într-o zi, această profesoară m-a asaltat cu o pleiadă de întrebări, la unele dintre ele neavând cunoștințe pentru a putea răspunde. Vizibil enervată, am răspuns cu un ton ridicat și o față încruntată. Ea a ieșit repede din biroul meu și tot restul acelei zile m-am lăsat cuprinsă de mânie. Mai târziu, când mi-am revizuit ziua împreună cu soțul meu, m-am plâns de această profesoară.
Împotriva voii mele, Duhul Sfânt m-a mișcat să pot vedea adevărul. Am enumerat toate calitățile pozitive care m-au îndemnat să o caut pe această profesoară la început. Am fost entuziasmată și recunoscătoare să lucrez cu un educator atât de inteligent, devotat și plăcut. Când am fost promovată într-o funcție nouă, am cerut răgaz câteva luni pentru a face tranziția, astfel încât, când plecam, ea să fie sigură de responsabilitățile ei în noua funcție.
Am continuat să povestesc în timp ce soțul meu mă asculta, recunoscând că ea îmi pusese acele întrebări pentru că dorea să aibă succes în a preda un program creat de mine. Eu eram punctul ei de referință și acum (am mărturisit) mă comportam rău cu ea. Această realizare m-a pus pe gânduri! Se pare că Duhul Sfânt este mai interesat de modul în care mă comport cu ceilalți decât cum mă simt. Indiferent de motive, Domnul este neclintit în apelul Său de a pune valoare pe oameni. Căci, făcându-le rău celorlalți, eu distorsionez chipul lui Hristos, astfel încât ostilitatea înlocuiește sfințenia și conflictul alungă cooperarea – și vrăjmașul sufletelor se bucură. A trebuit să aleg o altă cale, așa că m-am rugat și am planificat împreună cu Dumnezeu în acea seară.
Ziua următoare, când prețioasa profesoară a sunat, i-am răspuns cu blândețe și am zâmbit în timp ce planificam. I-am cerut iertare recunoscând că mă comportasem urât și i-am promis că nu va mai vedea la mine acel comportament. Ea m-a iertat și mi-a mulțumit pentru că mi-am cerut iertare. Iertarea a făcut posibilă colaborarea noastră în continuare. Bunătatea lui Dumnezeu a fost ghidul nostru înainte de acest obstacol nefericit și va fi și după aceea. Prin puterea Duhului Sfânt, munca noastră Îl va descoperi pe Hristos și numele lui Dumnezeu va fi proslăvit. Am avut nevoie de Duhul Sfânt pentru a repara ce a distrus vrăjmașul: unitatea dintre copiii lui Dumnezeu și iertarea care ne leagă împreună.
Rose Joseph Thomas

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro