Iertarea este un privilegiu

Îngăduiți-vă unii pe alții, și dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. (Coloseni 3:13)
Eu și soțul meu eram oaspeți într-o biserică din Arizona. Am ales să mă așez lângă Chris, o doamnă care stătea singură, a cărei poveste uimitoare despre iertare mi-a spus că o pot împărtăși cu alții.
Chris, terapeută și maseuză, mi-a spus că în urmă cu câțiva ani fusese diagnosticată cu cancer tiroidian. Îl întrebase pe medic dacă operația recomandată avea să îi afecteze vocea în ce privește cântatul. El îi spusese că nu îi putea promite nici măcar că va mai avea glas după operație. Ea s-a rugat pentru călăuzire.
În scurt timp, a fost sunată la telefon. Doamna de la celălalt capăt al firului i-a spus că nu era sigură de ce suna, dar găsise cartea de vizită a lui Chris. Totuși, nu era interesată să facă vreo programare. Amintindu-și rugăciunea ei recentă, Chris a întrebat-o pe doamna aceea dacă știa ceva despre cancerul tiroidian. Doamna a spus: „Da.” Atunci, Chris i-a spus că probabil de aceea sunase. După ce Chris i-a explicat situația, doamna i-a spus să contacteze un medic particular, lucru pe care l-a și făcut. Doctorul i-a spus să nu consume alimente pregătite la cuptorul cu microunde, să nu mai consume deloc produse lactate și să ierte. A întrebat-o dacă avea nevoie să ierte pe cineva. Chris a recunoscut că nu își iertase fostul soț, pentru că încercase să o sugrume. Doctorul i-a spus că avea nevoie să îl ierte și i-a sugerat să participe la un seminar despre iertare, dacă era nevoie.
Chris mi-a spus că îi era ușor să nu mai consume alimente preparate la microunde și produse lactate. Totuși, cel mai greu i-a fost și cel mai mult i-a luat să își ierte fostul soț. Dar, în cele din urmă, a reușit. După trei luni, doctorul i-a recomandat lui Chris să se întoarcă la medicul ei curant. Tumora se micșorase. Chris nu mai fusese operată și cancerul dispăruse deja de câțiva ani. Ea a simțit că puterea iertării fusese cheia spre recuperare. Cred că sunt de acord cu ea.
Dacă și tu ai încercat să ierți pe cineva, sunt sigură că știi cât de greu poate fi acest lucru. Aproape că te simți bine să păstrezi acea durere. Dar Dumnezeu ne invită să iertăm în semn de recunoștință pentru ce a făcut El pentru noi. Când cerem dintr‑o inimă sinceră, El ne iartă. Păcatul nostru L-a rănit pe Tatăl ceresc. De fapt, dacă stăm să ne gândim bine, a ierta este un privilegiu. Cine știe ce binecuvântare așteaptă să fie primită!
Rita Kay Stevens

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro