Ilie a refuzat să fie descurajat

Devoțional zilnice 19 iulie 2018

A şaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” IIie a zis: „Suie-te şi spune lui Ahab: «înhamă şi pogoară-te ca să nu te oprească ploaia!»” (1 Împăraţi 18:44)

Lecţii importante ne sunt prezentate în experienţa lui Ilie. Când s-a rugat pentru ploaie pe muntele Carmel, credinţa i-a fost pusă la încercare, dar el a perseverat cu cererea lui înaintea lui Dumnezeu. De şase ori s-a rugat fierbinte şi totuşi nu era niciun semn că cererea i-a fost ascultată; a stăruit însă cu cererea lui la tronul harului. Dacă ar fi cedat descurajării a şasea oară, rugăciunea sa n-ar fi primit răspuns. (…) Avem un Dumnezeu a cărui ureche nu este surdă la cererile noastre; şi, dacă vom pune la încercare Cuvântul Său, El ne va onora credinţa. El doreşte să împletim interesele noastre cu interesele Lui; atunci ne va putea binecuvânta fără riscuri, fiindcă, odată primită binecuvântarea, nu ne vom atribui slava nouă înşine, ci îi vom da Lui toată slava. Dumnezeu nu răspunde întotdeauna la rugăciunile noastre de prima dată, fiindcă dacă ar face aşa, am ajunge să credem că ni se cuvin toate binecuvântările şi favorurile pe care le revarsă asupra noastră. (Review and Herald, 27 martie 1913)

Slujitorul veghea în timp ce llie se ruga. (…) Cercetându-şi inima, el se simţea din ce în ce mai puţin important, atât în propriii ochi, cât şi înaintea lui Dumnezeu. Avea simţământul că el era nimic şi că Dumnezeu era totul; şi, când a ajuns în punctul renunţării de sine, stând prins de Mântuitorul ca singura tărie şi neprihănire a lui, atunci a venit răspunsul. (Review and Herald, 26 mai 1891)

Oricât de curajos şi plin de succes ar fi cineva în îndeplinirea unei lucrări speciale, dacă nu priveşte continuu la Dumnezeu, îşi va pierde curajul când împrejurările îi vor pune la probă credinţa. Chiar şi după ce Dumnezeu i-a dat dovezi clare despre puterea Sa, după ce a fost împuternicit să facă lucrarea Sa, el va da greş, dacă nu se va încrede fără rezerve în Cel Atotputernic. (Review and Herald, 16 octombrie 1913)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro