În anul 1912 în dorința de a scrie un imn care să aibe un ton frumos, să fie plin de gingășie, să dea speranță celor fără speranță, și odihnă celor obosiți… Dr. Adam Giebel a cerut lui Austin Miles să scrie un astfel de imn.
Povestind despre imn Miles spunea: “într-o zi de martie din 1912, stăteam singur într-o cameră întunecată în care aveam echipamentul meu fotografic, și orga. Am luat Biblia în mână, care s-a deschis la capitolul meu preferat, Ioan 20. Întâlnirea dintre Isus și Maria nu iși pierdea farmecul niciodată. M-am transformat în spectatorul tăcut din fața scenei mișcătoare când Maria se pleacă înaintea lui Isus și strigă Rabunii.
Mâinile-mi se odihneau pe Biblie în timp ce eu priveam pierdut spre unul din pereți. Odată cu lăsarea întunericului, mi se părea că stau în fața unei grădini, privind o potecă șerpuită străjuită de măslini. O femeie în alb, cu ochii plânși. Era Maria. A ajuns la mormânt, a privit și a plecat. Și Ioan și Petru. Maria s-a întors, și plângea. Întorcându-se l-a văzut pe Isus, și-a întins brațele și plecându-se a strigat Rabuni. M-am trezit cu imaginea vie în minte, și am scris imnul. Împreună cu imnul “L-am văzut pe Isus”, a devenit un imn preferat la evanghelizări.
Mai jos am atașat una din interpretările mele preferate cât și versurile imnului adaptate de Voichița Cazan
1. Eu vin zi de zi la Isus,
În grădina inimii mele,
Și cu dulci șoptiri,
Stropi de fericiri
Cărarea Tu mi-o luminiezi
Refren:
Te aștept Isus, te aștept cu dor
Pas cu pas ne condu la izvor
În al zilei greu fi cu noi mereu,
Condu-ne prin harul Tău.
2. O, Doamne vorbește-mi duios
Despre jertfa Ta salvatoare
M-ai răscumpărat, din al meu păcat,
Murind pe lemn crucificat.
3. Pe veci să rămân cu Isus
E dorința inimii mele,
În cerești grădini lângă heruvimi
Nedespărțiți să locuim.
Benjamin Stan, Director Exploratori, Uniunea de Conferinte din România