În luptă, dar nu disperaţi

Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. – 2 Corinteni 4:8,9
Textul de astăzi enumeră mai multe atitudini optimiste în timpul încercării. Optimismul este unul dintre cei mai relevanţi factori ai sănătăţii mintale. Astăzi se cunoaşte foarte bine că atitudinea optimistă protejează în mod eficient de depresie şi anxietate, cele mai frecvente două afecţiuni mintale. Optimismul nu înseamnă să vezi toate lucrurile prin ochelari de culoare roz. Sunt o serie întreagă de experienţe amare şi dureroase care n-ar putea fi văzute niciodată ca plăcute. Totuşi putem spune că, în ciuda tuturor încercărilor, noi nu am ajuns niciodată cu adevărat la limita extremă. Prin harul lui Dumnezeu, chiar şi în situaţii grave, noi nu suntem părăsiţi, disperaţi, neajutoraţi sau distruşi.
Apostolul dovedeşte că urmaşul lui Hristos poate evita asemenea situaţii extreme. În primul rând, angoasa este forma extremă şi cea mai dureroasă de suferinţă, tradusă în chin fizic şi psihic. În al doilea rând, disperarea este sentimentul că un miliard de probleme nu vor fi niciodată rezolvate. În al treilea rând, renunţarea constituie o lipsă totală de protecţie în situaţii în care condiţiile sunt extrem de agresive. În cele din urmă, capitularea sufletească este o înfrângere personală totală, când celui înfrânt nu i-a mai rămas nicio putere de a se recupera. Dumnezeu, în dragostea Lui infinită, nu permite ca vreun copil al Său să ajungă la asemenea limite. Apostolul ne asigură că, în ciuda încercărilor, greutăţilor, persecuţiei sau eşecurilor, Dumnezeu ne fereşte de asemenea situaţii extreme.
Lordul Caradon, trimisul special al Naţiunilor Unite în Cipru, într-un discurs în faţa Societăţii Biblice Americane, a vorbit despre perioada când era guvernator colonial în Cipru, în timpul dominaţiei britanice. Criza politică devenise periculos de grea. Tatăl său, un diplomat cu experienţă şi un om religios, i-a trimis următoarea telegramă: „2 Corinteni 4:8,9”. Tânărul diplomat, cunoscând acest text, şi-a redobândit prezenţa de spirit, deoarece a înţeles că Dumnezeu are situaţia sub control şi nu va permite să vină peste el greutăţile din textul indicat.
Textul de astăzi conţine motive puternice de încurajare pentru cei care trec prin provocări privind sănătatea, relaţiile, serviciul. Dacă acesta este şi cazul tău, gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informai gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa (Psalmii 27:14).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro