În siguranță în brațele Lui

Dumnezeul cel Veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. (Deuteronomul 33:27)
Întotdeauna aștept cu nerăbdare programările la maseuza mea, Vicki. Am trăit ani de zile fără să știu ce pierdeam, până când am participat la o conferință despre importanța timpului de relaxare. M-am încumetat apoi să încerc masajul. După ce am vizitat diferite maseuze, am descoperit-o pe Vicki și nu mi-a mai trebuit altceva. Atmosfera din camera de masaj îmi liniștește gândurile de fiecare dată. Lumini slabe, muzică în surdină, o masă de masaj încălzită când e frig afară și pietre fierbinți. Într-o dimineață, după ce a intrat în cameră și îmi relaxa spatele cu mâinile date cu ulei, am început să compar întreaga experiență a masajului cu dragostea și cu grija Tatălui meu ceresc. În timp ce mâinile ei îmi alunecă pe mijloc, mă relaxez, știind că va detensiona și calma zonele care au cea mai mare nevoie. În mintea mea aud versurile unui cântec, în timp ce mâinile pricepute ale lui Vicki aduc alinare și liniște.
„În siguranță în brațele lui Isus,
În siguranță la pieptul Lui blând;
Acolo se odihnește sufletul meu,
La umbra dragostei Sale.”
(Fanny J. Crosby, „Safe in the Arms of Jesus”, 1868)
În timp ce mâinile ei îmi strâng și îmi frământă trupul, sângele stagnant începe să se miște. Circulația astfel îmbunătățită curăță și vindecă mușchii care mă dor. Uneori, Vicki găsește un mușchi încordat și îl masează pentru a-l aduce la starea normală. Folosindu-se de pietrele fierbinți și de presiunea mâinilor, reușește să aducă vindecare.
Îmi încredințez de bunăvoie trupul în mâinile lui Vicki – ea știe ce să facă pentru a mă ajuta. Vocea ei blândă mă face să am încredere în ea. Prosoapele umede și fierbinți cu care îmi înfășoară picioarele spre sfârșitul ședinței de masaj mă adorm, de obicei, până când Vicki mă atinge ușor pe spate și îmi spune: „Mulțumesc, Valerie!”, apoi iese din cameră. Dacă o știu pe Vicki de mulți ani și mă las pe mâinile ei, cu cât mai mult ar trebui să mă abandonez în brațele iubitoare ale Mântuitorului meu drag, cel care M-a creat, mă cunoaște întru totul și încă mă iubește?
Și tu te poți simți în siguranță în brațele lui Isus. El te iubește!
Valerie Hamel Morikone

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro