Prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. – 2 Petru 1:4
Sesiunea Conferinţei Generale din 1909 s-a desfăşurat în campusul Washington Missionary College (Universitatea Washington Adventist de astăzi), în Washington D.C. Ellen White venise tocmai din St. Helena, California pentru a participa la acea sesiune, unde a luat cuvântul de unsprezece ori. În vârstă de 81 de ani, ea a simţit că aceasta avea să fie ultima ocazie în care va putea vorbi într-o adunare a bisericii la nivel mondial.
Duminică după-masă, pe 6 iunie 1909, la ora 3, Ellen White a ţinut o predică de rămas-bun intitulată: „Părtaşi ai naturii divine.” Ea afirma: „Am avut multe întâlniri preţioase aici şi trebuie să folosim cât mai bine privilegiile care ne sunt date. Probabil că nu ne vom mai întâlni cu toţii din nou pe acest pământ; dar vreau să întâlnesc acest popor în Împărăţia lui Dumnezeu. […] Fie ca Domnul să ne ajute să trăim în conformitate cu Cuvântul Său. Cu toţii avem nevoie de adevăr, aşa cum este el în Isus. Să Îl reprezentăm pe Hristos şi adevărul oriunde mergem, ca să putem sta în acea poziţie care să Îl proslăvească pe Dumnezeu. […]”
„O, ce bucurie va fi când Mielul lui Dumnezeu va pune coroana biruinţei pe capul celor răscumpăraţi! Niciodată, niciodată nu vei mai fi dus în ispită şi păcat. Îl vei vedea pe Împărat în toată frumuseţea Lui. Iar cei pe care i-ai ajutat în călătoria spre cer te vor întâmpina acolo. Îşi vor pune braţele în jurul tău şi vor povesti tot ce ai făcut pentru ei. […]”
„Fraţilor, vom fi despărţiţi pentru puţină vreme, dar să nu uităm ce am auzit la această întâlnire. […] Să nu uităm că noi suntem părtaşi ai naturii divine şi că îngerii lui Dumnezeu sunt chiar în jurul nostru, că nu putem să fim biruiţi de păcat. […] Mă rog la Dumnezeu ca aceasta să fie experienţa fiecăruia dintre noi şi ca în marea zi a lui Dumnezeu să putem fi proslăviţi cu toţii.”
După ce şi-a încheiat predica, Ellen White cobora de pe scenă şi se îndrepta spre locul ei. Dar dintr-odată s-a întors la amvon şi a luat Biblia din care citise. A deschis-o şi a ţinut-o sus cu mâinile tremurânde din cauza vârstei înaintate şi a spus: „Fraţi şi surori, vă recomand această Carte.” Fără a mai spune alt cuvânt, a închis Biblia şi a coborât de la amvon. Acestea au fost ultimele ei cuvinte rostite la o adunare a bisericii mondiale.