Incendiile

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. (Filipeni 4:6)
În urmă cu câțiva ani, pe mica noastră insulă au fost câteva incendii suspecte, unul după altul. Au ars școli, clădiri comerciale și chiar case. Din fericire, nimeni nu a fost rănit.
Inițial, oamenii s-au înfuriat foarte tare și s-au făcut multe speculații cu privire la identitatea acestui incendiator care distrugea atâtea proprietăți valoroase.
La mine, mânia s-a transformat în frică pe măsură ce incendiile veneau tot mai aproape, într-un final chiar în satul în care locuiam.
Într-o zi, soțul meu a găsit o torță improvizată. Fusese confecționată dintr-o parte a unui cocotier. A făcut această descoperire în garajul nostru, care era anexat casei!
Acest lucru a făcut ca frica mea să fie și mai mare.
În acea seară am făcut altarul cu familia. Am vorbit despre torță și ne-am rugat ca Dumnezeu să vegheze asupra noastră. Soțul și copiii s-au dus la culcare în acea seară. Eu mă comportam de parcă nu eram deloc îngrijorată, astfel încât să nu îi neliniștesc pe ceilalți din familie. Deja se vedea că și ei erau suficient de îngrijorați. În cele din urmă m-am așezat și eu pe pat, dar nu am putut dormi.
Am început să vorbesc cu Dumnezeu: „Doamne, Te rog, protejează-mi familia și casa”, a fost ruga mea.
Atunci am auzit o voce. A spus simplu: „Sunt cu tine.” La început m-a uimit, dar apoi am înțeles – Dumnezeu răspunsese la rugăciunea mea!
Ar fi mult prea puțin să spun că eram entuziasmată. Pentru că toată lumea dormea, nu am avut cu cine să împărtășesc această experiență imediat. Totuși, ce binecuvântare și ce răspuns la rugăciune! După ce m-am mai liniștit din entuziasmul meu, m-am întors pe cealaltă parte și am adormit liniștită, având asigurarea protecției lui Dumnezeu asupra mea și a familiei mele!
Mi-aș dori să pot spune că nu mă mai îngrijorez, dar din fire sunt fricoasă. Totuși, aș vrea să vă încurajez pe toate să vă încredeți în Dumnezeu și să fiți luptătoare pentru El, nu fricoase!
Donna Engu

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro