Închinaţi-vă Creatorului!

Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. Apocalipsa 14:6

Unul dintre conceptele biblice în care credem, ca adventişti de ziua a şaptea, este cel al „adevărului prezent” (n.t. – expresie preluată din 2 Petru 1:12, din versiunea în limba engleză KJV; în versiunea Cornilescu, „adevărul pe care îl aveţi”). El se referă la faptul că  Dumnezeu îi descoperă omenirii adevărul în momentul când acesta este necesar, oferind din ce în ce mai multă lumină în decursul secolelor. Prima făgăduinţă a Evangheliei, cea din Geneza 3:15, i-a dezvăluit perechii căzute că speranţa avea să vină prin sămânţa femeii. Făgăduinţa dată lui Avraam, că el „va ajunge negreşit un neam mare şi puternic şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului” (Geneza 18:18), este o descoperire mai largă a făgăduinţei Evangheliei. Venirea lui Isus, care a anunţat că „Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi” (Marcu 10:45), este, desigur, o descoperire şi mai importantă a adevărului Evangheliei.

Astăzi noi credem că cele trei solii îngereşti din Apocalipsa 14:6-12 sunt „adevărul prezent” pentru cei care trăiesc în zilele premergătoare revenirii lui Hristos şi împlinirea tuturor speranţelor creştine.

Apocalipsa 14:6-12
6. Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.
7. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”
8. Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”
9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,
10. va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
11. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!
12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”

Săptămâna aceasta ne vom îndrepta atenţia în mod special asupra primei solii îngereşti, fiindcă ea conţine adevăruri esenţiale pentru cei care vor să rămână credincioşi în faţa pericolelor din timpul sfârşitului.

26 mai – Ziua Grupurilor etnice

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Faptele apostolilor 17–23

Prin ce anume le-a dat Dumnezeu „o dovadă netăgăduită” tuturor oamenilor?
Cum s-a terminat ultima întâlnire a lui Pavel cu prezbiterii bisericilor din Grecia?
Din ce situație înțelegem că cetățenia romană era foarte importantă?
Cum i-a venit în ajutor lui Pavel nepotul său?

Istoria mântuirii, cap. 13