Îndoielile

Aveţi milă de cei ce se îndoiesc. – Iuda 22, NTR
Îndoiala, ezitarea, şovăirea poate genera tensiune şi anxietate la unele persoane, îndoieli de multe feluri ne vin în minte, dar acum le vom lua în considerare pe câteva dintre cele mai importante, legate de domeniul spiritual. Biblia este clară când afirmă că îndoielile sunt în opoziţie cu credinţa şi pot fi obstacole pentru primirea marilor binecuvântări (Iacov 1:5-8). Până şi Toma, Ioan Botezătorul, Nicodim şi mulţi alţii s-au luptat cu îndoieli cu care ne luptăm şi noi astăzi.
La 22 de ani, Martin Luther a intrat într-o mănăstire augustiniană pentru a se dedica postului, rugăciunii, faptelor bune şi confesiunii continue. Dar, în străfundul inimii, simţea că toată sinceritatea şi faptele bune nu erau suficiente pentru a-l elibera din păcate ca să fie plăcut lui Dumnezeu. La scurt timp, acest tânăr novice a fost hirotonit preot şi imediat după aceea a obţinut un doctorat în studii biblice la Universitatea din Wittenberg, unde a ajuns să predea teologia. Dar cu cât studia mai mult Biblia, cu atât îi erau mai clare greşelile evidente din doctrinele pe care le credea – aceleaşi pe care le învăţa şi biserica. Prin urmare, a trebuit să facă faţă unei opoziţii puternice şi chiar să-şi pună viaţa în pericol, pe lângă frământările sale interioare, care nu erau puţine. Cartea Tragedia veacurilor vorbeşte despre gândurile care îi treceau lui Luther prin minte sub forma unui dialog: „«Tu eşti singurul înţelept? Toţi ceilalţi să fie oare greşiţi? Ce-o să fie dacă, până la urmă, doar tu eşti greşit şi tragi după tine în eroare atât de multe suflete, care vor fi condamnate pentru veşnicie?» Astfel m-am tot luptat cu mine şi cu Satana până când Hristos, prin Cuvântul Său infailibil, mi-a întărit inima împotriva acestor îndoieli” (p. 143).
Ce exemplu minunat! Toate îndoielile din lumea spirituală pot fi risipite prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Ne putem înfrânge îndoielile, ca şi Luther, prin aşezarea convingerilor noastre pe temelia Cuvântului sfânt. „Limbajul Bibliei trebuie explicat în acord cu înţelesul lui evident, cu excepţia cazului în care e vorba de un simbol sau o figură de stil” (Tragedia veacurilor, p. 598). Este adevărat că unele pasaje pot fi greu de înţeles, însă, în loc de a pune sub semnul întrebării întreaga Scriptură din cauza acestor pasaje singulare, putem acorda atenţie pasajelor pe care le înţelegem. În acest fel credinţa noastră va fi întărită.
Ai îndoieli cu privire la iubirea şi iertarea lui Dumnezeu? Te gândeşti profund la propria ta experienţă religioasă? Te invadează uneori gânduri de îndoială şi teamă? Le poţi alunga prin puterea infailibilă a Cuvântului lui Dumnezeu.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro