„Tot timpul mi-a fost frică de apă mare!” spunea un prieten de-al meu.
Fie că eşti un înotător experimentat sau nu şti deloc să înoţi se poate întâmpla să fi în pericol de înec: cârcel, stare de panică, te poate trage curentul spre larg sau valurile mari.
Totuşi, poţi scăpa de înec cu o pregătire bună. Chiar dacă nu şti să înoţi, oricine trebuie, şi poate să facă ceva raţional în apă ca să încerce să scape cu viaţă.
Înainte de ajunge în apă, scoate tot cei ai greu pe tine şi agaţă-te de orice obiect care pluteşte. Când te scufunzi – strânge bine din dinţi şi nu respira. Stai liniştit şi fă ce face o sticlă goală: nu te agita! Aşteaptă să fi ridicat la suprafaţă de principiul lui Arhimede (cel cu plutirea corpurilor în apă). Când gura îţi iese deasupra apei, expiră şi inspiră. Respiră cât mai rar – umple şi reţine aerul în piept cât de mult poţi. Ţine braţele în apă, nu le ridica în sus, deasupra apei.
Totul e să nu te sperii!
Dacă curentul te trage în larg, înoată perpendicular pe direcţia curentului, ca să ieşi din el.
Când ai un cârcel, nu te speria, opreşte-te şi întinde imediat membrul sau muşchiul respectiv.
La mare este bine să nu te pripeşti să te repezi în apă înainte de a verifica dacă este sigură şi nu sunt valuri mari violente şi periculoase.
Dacă eşti singurul pus în situaţia de a da primul ajutor este bine să şti că există înecat „de tip albastru” (victima se face mai albastra la piele), caz în care victimei ia intrat apă în plămâni; iar când înecul se datoreşte apei reci se numeşte „de tip alb”. Atunci când faci respiraţie artificială limba victimei va trebui ţinută afară.
Speranţa ta să se îndrepte spre făgăduinţa Domnului Isus, care îţi va alunga teama de înec:
„Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca” Isaia 43,2
Gusti Angheluță, Director Exploratori, Conferința Oltenia