Influența amplă a căminului creștin

Devoțional zilnice 9 septembrie 2018

Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţe şi până acum eu vestesc minunile Tale. (Psalmii 71:17)

Temperamentul, particularităţile personale, obiceiurile din care se dezvoltă caracterul – tot ce se practică în cămin se va dezvălui în toate legăturile vieţii. Înclinaţiile cărora li s-a dat curs se vor manifesta în gânduri, cuvinte şi fapte de acelaşi caracter. (Mărturii, vol. 6, p. 174)

Misiunea căminului trece dincolo de cercul restrâns al membrilor familiei. Căminul creştin trebuie să fie un exemplu care să ilustreze frumuseţea adevăratelor principii de viaţă. Această ilustraţie va fi o putere spre bine în lume. Mult mai puternică decât orice predică ce se poate rosti este influenţa unui cămin adevărat asupra inimii şi vieţii oamenilor. (…) Când tinerii ies dintr-un astfel de cămin, lecţiile pe care ei le-au învăţat acolo sunt împărtăşite. Principii mai nobile de viaţă sunt introduse în alte familii şi o influenţă înălţătoare lucrează în societate. (Divina vindecare, p. 352) Căminul în care membrii lui sunt creştini politicoşi, curtenitori exercită o influenţă amplă spre bine. Alte familii vor remarca rezultatele obţinute de un astfel de cămin şi vor urma exemplul dat, păzindu-se, la rândul lor, de influenţele satanice. Îngerii lui Dumnezeu vor vizita adesea căminul în care domneşte voinţa lui Dumnezeu. Sub puterea harului divin, un astfel de cămin devine un loc pentru înviorarea pelerinilor istoviţi şi obosiţi. Printr-o atentă veghere, eul este ţinut în frâu ca să nu se afirme. Se formează obiceiuri corecte. Există o atentă recunoaştere a drepturilor celorlalţi. Credinţa care lucrează prin dragoste şi care curăţă sufletul se află la cârmă, prezidând peste întreaga familie. Sub influenţa sfântă a unui astfel de cămin, principiul frăţiei prezentat în Cuvântul lui Dumnezeu este într-o mai mare măsură recunoscut şi ascultat. (Căminul adventist, p. 31)

Viaţa lui Hristos stă înaintea noastră ca model şi omul este strâns legat de Dumnezeu numai atunci când slujeşte nevoilor altora, asemenea îngerilor milei. Este în natura creştinismului să producă familii fericite şi membri fericiţi ai societăţii. (Signs of the Times, 17 februarie 1881)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro