Odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul” (Efeseni 5:8). Pavel defineşte transformarea inimii ca schimbare ce poate fi percepută de alții. Când „umblăm în lumină”, mărturia noastră zilnică de buni administratori creştini va acţiona ca o lumină în această lume întunecată.
Isus a spus: „Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8:12). Noi reflectăm lumina lui Dumnezeu printr-un caracter stabil în viața noastră de fiecare zi.
6. Cum Îi aduce slavă lui Dumnezeu modul în care administrăm bunurile Sale? Ce influenţă au faptele noastre asupra altora?
Matei 5:16
Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.Tit 2:7
şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,1 Petru 2:11,12
11. Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul.
12. Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
Administrarea creştină înseamnă gestionarea bunurilor lui Dumnezeu, dar nu se limitează la atât. Purtarea noastră este observată de membrii familiei, de membrii bisericii, de lumea în care trăim şi chiar de universul întreg (1 Corinteni 4:9). Când suntem buni creștini şi la locul de muncă, arătăm ce efect au principiile Împărăţiei asupra vieţii. Aşa îi influenţăm pe alţii. Îl descoperim pe Hristos printr-o amabilitate şi moralitate care poartă amprenta Creatorului.
Şi etica muncii noastre trebuie să concorde cu valorile administrării creştine. Influenţa pe care o exercităm la locul de muncă sau prin vocaţia noastră nu stă „într-un loc ascuns” (Luca 11:33), ci este ca „o cetate aşezată pe un munte” (Matei 5:14).
„Orice lucru din natură are lucrarea rânduită lui şi nu murmură în poziţia pe care o ocupă. În lucrurile spirituale, fiecare om, bărbat sau femeie, are sfera şi vocaţia sa. Dobânda pe care o cere Dumnezeu va fi proporţională cu mărimea capitalului încredinţat, după măsura darului lui Hristos. […] Acum este timpul şi privilegiul tău […] să dovedeşti statornicie de caracter, ceea ce te va face de o reală valoare morală. Hristos are un drept la serviciul tău. Spune-te Lui în mod sincer.” – Ellen G. White, Astăzi cu Dumnezeu, ed. 1991, p. 238
Ce fel de influenţă are etica muncii tale asupra colegilor tăi de serviciu sau asupra celor din familie? Ce mesaj le transmiţi despre credinţa ta?