Împaratia cerurilor se mai aseamana cu o comoara ascunsa intr-o tarina. Omul care o gaseste o ascunde; si, de bucuria ei, se duce si vinde tot ce are si cumpara tarina aceea. (Matei13:44)
În Oceanul Pacific, la 500 de km de coasta Republicii Costa Rica, se găseşte insula vulcanică Cocos, cu o suprafaţă de 30 km2. Se presupune că îşi datorează numele numeroşilor cocotieri aflaţi aici. Are o formă rotundă, iar în mijlocul insulei tronează un vulcan stins cu altitudinea de 771 m. De la acest munte, pornesc râuri cu apă dulce ce se varsă în ocean după ce traversează câteva praguri formând cascade feerice.
Până la începutul secolului XIX a aparţinut spaniolilor, apoi a fost cedata micii Republici Costa Rica. Nu este locuită, dar este vizitată de păsări oceanice, care îşi fac cuiburi şi clocesc, departe de influenţa umană.
Cu toate acestea, insula este binecunoscută căutătorilor de comori, care periodic organizează expediţii pentru a căuta una dintre celebrele comori ascunse aici.
Despre comorile din insula Cocos s-au scris sute de cărţi. Unele povestesc despre comoara ascunsă şi încă negăsita a împăratului aztec Montezuma. Alţii cred că prima comoară a fost ascunsă de Henry Morgan, în anul 1685, când insula a devenit loc de refugiu pentru piraţi. Se bănuieşte că o altă comoară a fost ascunsă aici de piratul portughez Benito Bonito, care a jefuit în anul 1765 o corabie spaniolă care transporta o mare cantitate de aur. Fiind prins, piratul a fost condamnat la spânzurătoare. În ajunul execuţiei, a încercat să scape cu viaţa prin înţelegere cu temnicerul, oferind acestuia o hartă şi detalii cu locul în care a îngropat comoara, pe insula Cocos. Temnicerul a hotărât să nu-şi încarce conştiinţa şi a refuzat să ajute piratul să evadeze. Tot din mustrări de conştiinţă nu a folosit niciodată informaţiile primite, dar le-a lăsat urmaşilor săi. La începutul secolului trecut, unul dintre aceştia a organizat o expediţie şi a constatat că toate informaţiile, inclusive harta erau exacte. Dar… comoară nu mai exista, pentru că locul însemnat pe hartă a fost acoperit de stânci uriaşe, cel mai probabil în urma uni cutremur.
Această expediţie a fost cea mai apropiată de a ajunge la oricare dintre comorile presupuse de pe insulă. Un german, numit Hissler, a locuit pe insula 16 ani în încercarea de a ajunge la una dintre comori. În 1962, ziariştii Jean Portelle şi Claude Chalieese, împreună cu speologul Robert Verng au plecat împreună pentru a găsi măcar una dintre celebrele comori. Au luat cu ei instrumente foarte moderne de căutare, dar din toţi trei căutătorii, numai speologul a reuşit să supravieţuiască expediţiei. A rămas pe insula hrănindu-se numai cu nuci de cocos, sperând că va fi reperat de vreun vas. După două luni, a fost găsit de un vas pescăresc, a revenit în lumea civilizată unde a scris o carte despre încercarea sa.
În căutările lor, expediţiile organizate uneori cu specialişti geologi, speologi, geografi au descoperit că insula în sine este o comoară, fiind considerată una dintre insulele paradisiace ale planetei. Sateliţii moderni au descoperit pe insula un zăcământ de cărbuni superiori ce conţine cantităţi industriale din preţioasa resursa.
Până la urmă, ce este o comoară?
Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra. (Mat.6:21)
Remus Ciutan, Director Exploratori, Conferința Transilvania Sud