Înțelepciune

Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. (Iacov 1:5)
Cine nu-și dorește să fie înțelept? Toți oamenii doresc înțelepciune, dar fiecare o caută în surse diferite și constată la un moment dat că de fapt nu au făcut altceva decât să acumuleze cunoștințe. Dar înţelepciunea este capacitatea de a folosi cu succes cunoştinţa. Filozoful roman Seneca spunea: „Înţelepciunea nici nu se împrumută nici nu se cumpără…” Ea este darul lui Dumnezeu pentru cel care o dorește și o cere. Fiecare individ ar trebui să caute întelepciunea lui Dumnezeu. Dacă ne întoarcem inima spre El și dăm voie Cuvântului Său să ne îndrume, vom trăi o viață înconjurată de dragostea și înțelepciunea lui Dumnezeu. „Începutul înţelepciunii, primul pas spre înţelepciune, este frica de Domnul”, ne  spune Domnul, în Proverbele 9:10.
Teama de Dumnezeu este esența adevăratei înţelepciuni. A ne teme de Dumnezeu înseamnă să ne supunem Lui, cu reverență, respect şi încredere. O asemenea teamă este sănătoasă şi reprezintă o forţă extraordinară pentru cel ce o are. Înţelepciunea divină nu există fără umilinţă şi modestie. Dacă suntem umili şi modeşti, vom recunoaşte că nu le ştim pe toate, că nu avem întotdeauna dreptate, că trebuie să ne încredem în Dumnezeu în toate lucrurile.
Dumnezeu oferă cu plăcere înţelepciune celor cu o inimă umilă. Înţelepciunea lui Dumnezeu este revelată în Cuvântul Său. Pentru a dobândi această înţelepciune, trebuie să depunem eforturi, căutând-o acolo. Rugăciunea. Dacă îi cerem cu sinceritate, înţelepciune lui Dumnezeu, el ne-o va da cu generozitate. Rugăciunile noastre, pentru a primi ajutorul Duhului Sfânt, nu vor rămâne fără răspuns. Iar Duhul Sfânt ne va îndruma să găsim în Cuvântul lui Dumnezeu acele comori ale înțelepciunii de care avem nevoie pentru a putea lua decizii înţelepte.
Sorin Bălăceanu, Master Ghid – Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro