Între patru ochi

„Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Și din cer s-a auzit un glas, care zicea: «Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!” (Luca 3:22)
Ascultă ediția audio aici.
Aveam 15-16 ani când, după serviciul divin din după-amiaza de Sabat, a venit la mine unul dintre prezbiterii bisericii și, pe un ton serios, mi-a spus:
— Iulian, vreau să vorbesc cu tine.
Un fior rece a trecut prin mine. M-am gândit: Ce-o fi auzit despre mine? Din fericire, nu a fost vorba de corecții. Voia să-mi încredințeze o responsabilitate.
Nu m-am gândit până acum la motivul pentru care am trăit acele sentimente. Acum, privind în urmă, tind să cred că nu au fost foarte multe momente în adolescență în care un adult să mă ia deoparte pentru a-mi spune că mă apreciază. Deși cred că atât familia, cât și biserica m-au prețuit.
Cum ar fi dacă ne-am adresa într-un mod personal tinerilor și atunci când fac lucruri bune? Poate că nu sunt observate la fel de repede ca cele rele. De multe ori când se aude o bufnitură, când copiii țipă unul la celălalt, când este zarvă între tineri, se aude întrebarea ce vine dinspre un adult: „Ce s-a întâmplat?” Dar de ce n-am pune aceeași întrebare și atunci când atmosfera este frumoasă, când relațiile sunt bune? Dacă este nevoie, putem chiar să completăm întrebarea: „Ce s-a întâmplat și merită observat, apreciat?”
Este vremea să urmăm mai fidel modelul Tatălui ceresc. Trebuie să ne adresăm tinerilor și atunci când fac lucruri bune, prin remarci apreciative precum: „Îmi place cum ne acompaniezi la pian!” „Îmi place felul în care reciți psalmul Sabatului!” „Îmi place felul în care te îmbraci!” „Mă bucur mult când vin la biserică și te văd aici!” „Dumnezeu ți-a oferit daruri prețioase. Îmi place că le dezvolți pentru slava Lui!” Adresări ca aceea din textul de astăzi ar trebui să se audă tot mai des: „Tu ești fiica noastră dragă.” „Tu ești băiatul nostru prețios.” Cu cât vom face mai mult acest lucru, cu atât le vom oferi mai multă valoare acestor suflete care oricum sunt în căutarea propriei valori.
Doamne, deschide-mi ochii pentru a vedea faptele frumoase ale tinerilor și ajută-mă să-i apreciez!
Provocare:
Gândește-te la modalități practice în care ai putea încuraja tinerii din familia și biserica ta! Începe de astăzi!
Iulian Condrachi
Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro