Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. – Efeseni 4:32
A ierta este un cuvânt simplu, dar atât de greu de explicat, ca să nu mai vorbim de trăit. În timp ce urmăream filmul Diary of a Mad Black Woman [tradus în română cu titlul Jurnalul unei femei furioase], mi-am dat seama cât de greu este să-i iertăm pe cei care ne-au greşit. Trebuie să iertăm însă, pentru a putea fi sănătoşi mintal şi fericiţi. Ne rugăm adesea: „Tată ceresc, iertă-ne păcatele, cum şi noi îi iertăm pe cei care ne greşesc.” (vezi Matei 6: 9,12). Dar cât de des trăim ceea ce predicăm? Acum îmi dau seama că, atunci când ierţi o persoană, te eliberezi de mânie. Mânia te poate măcina precum cancerul. Nu este bună nici pentru sufletul tău, nici pentru mântuire. Devii prizonier în propriul corp. Când ierţi totuşi, renunţi la mânie şi-L rogi pe Dumnezeu să preia controlul. Să simplificăm lucrurile oferind două situaţii ipotetice, care se află la poli opuşi:
Cineva te răneşte. Ce faci? Îl omori sau o omori. Mergi la închisoare. Ţi-ai pierdut libertatea şi vei suferi până vei muri. Întrebarea este: a meritat?
Cineva te răneşte. Ce faci? Renunţi la mânie şi te rogi ca Dumnezeu să gestioneze situaţia aşa cum crede El, în înţelepciunea Sa. Crede-mă, El nu uită niciodată.
Cu toţii vrem să avem parte de binecuvântări şi putem să le primim dacă renunţăm la mânie şi îi iertăm pe oameni. Nu este uşor.
Trebuie să ne rugăm pentru curajul de a-i accepta pe oamenii care ne-au greşit, dar şi pentru a urma exemplul lui Hristos de dragoste şi iertare. Când facem acest lucru, permitem ca îndurarea lui Dumnezeu să vină asupra noastră.
Psalmul 27:11 spune: „Învaţă-mă, Doamne, calea Ta şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă din pricina vrăjmaşilor mei.” În viaţa aceasta vom avea duşmani, dar fiind creştini, trebuie să găsim puterea de a ierta, bazându-ne pe Dumnezeu. Cu toţii suntem păcătoşi mântuiţi prin har. Cine suntem noi atunci să judecăm?
Psalmul 30:5 spune: „Seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” Cu toţii am fost răniţi. Credeţi-mă când vă spun că Dumnezeu ştie fiecare lacrimă care cade.
Nu mai este mult; ne aşteaptă bucuria!
Deborah Matshaya