Invidia

„Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Matei 6:33
Nu ești niciodată mulțumit cu ceea ce ești și cu ceea ce ti-a dăruit existența, deoarece atenția ta se îndreaptă întotdeauna spre altceva. Ai fost plasat acolo unde natura nu a plănuit să fii. Nu te îndrepți spre realizarea propriului tău potențial. Tu încerci să fii ceea ce vor alții să fii, însă acest lucru nu te va putea mulțumi niciodată. Iar când apare nemulțumirea, logica iți spune: „Poate că ceea ce ai nu este suficient; străduiește-te să obții mai mult!” Atunci începi să cauți, încerci să realizezi mai mult.
Și toată lumea apare cu o mască zâmbitoare și fiecare vrea să-i păcălească pe ceilalți. Și tu porți, la rândul tău, o mască, astfel încât ceilalți cred că ești ceva mai fericit, deși tu ai impresia că ei sunt mai fericiți. Iarba pare a fi mai verde in curtea vecinului; el privește însă iarba din curtea ta și pentru el aceasta este mai verde. Ea pare mai verde, mai mlădie, mai frumoasă. Acestea sunt iluziile pe care le creează distanța. Când te apropii însă mai mult, începi să vezi că nu este chiar așa.
Dar oamenii rămân la distanță unii de alții. Chiar și prietenii, se țin unul pe altul la distanță. O apropiere prea mare ar fi periculoasă, s-ar putea ca ei să vadă cum ești in realitate. Iar eroarea își are sursa in chiar modul in care pui problema, astfel încât orice ai face – nefericirea te va urma. Vezi pe cineva care dispune de mulți bani: îți vine imediat ideea că banii reprezintă cauza fericirii. „Privește la acest om! Cât de fericit pare să fie!” Așa că alergi după bani. Un altul este mai sănătos; alergi după sănătate! Un altul face altceva și arată foarte mulțumit -îl urmărești! Dar de fiecare dată e vorba de celălalt…
Cojocaru Ester, Explorator – Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro