Înviere la 12 ani

Isus a răspuns: „Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.” Luca 18:27
Vârsta de doisprezece ani este una dintre cele mai interesante. Începi să înțelegi viața și oamenii. Afli multe lucruri și te deprinzi cum să le folosești. Îți poți închipui că o fetiță, fiica unui demnitar, a început să se simtă din ce în ce mai rău și apoi a murit? Ar fi rămas așa situația dacă tatăl ei, care o iubea nespus de mult, nu ar fi alergat la Fiul lui Dumnezeu încă de când era ea bolnavă, ca să Îl roage pentru vindecare. A fost unul dintre puținele cazuri de oameni înviați. Se știa că pe vremea profetului Ilie și a profetului Elisei a mai înviat cineva, dar părea a fi doar o poveste. Nici oamenii care povesteau nu credeau prea mult. Acum însă, a avut loc o minune, cea mai mare dintre minuni. Fetița nu își amintea ziua în care s-a născut, dar avea să își amintească pentru totdeauna ziua în care a revenit la viață. În jurul ei erau părinții cu lacrimi de disperare și de bucurie; erau colegii și vecinii cu uimire incredibilă în priviri și mai era o categorie, cei care încă nu puteau să creadă și să accepte că ea fusese moartă și că înviase.
Poți să faci ceva ca să-i convingi pe ceilalți, care sunt sceptici, despre o minune pe care Isus a făcut-o în viața ta? Ce ai putea să faci? Evident, poți povesti iar și iar cum te-a salvat. Poți spune cum te simțeai înainte de a se sfârși totul. Nu poți povesti cum era când erai în moarte, fiindcă nu simțeai și nu știai nimic. Dar poate că cel mai important lucru este să spui despre bucuria că ai primit încă o șansă, despre deciziile pe care le-ai luat după revenire și despre recunoștința ta față de Dumnezeu.
De gândit astăzi:
Mereu vor fi oameni, chiar din familie sau dintre prietenii tăi, care nu vor crede în experiențele altora. Nu face din asta un motiv să nu mai crezi nici tu. Tu știi cât de jos ai ajuns cândva și cum credeai că nimic nu te mai poate ajuta să ieși la suprafață, dar Dumnezeu te-a iertat, ți-a întins mâna și ai simțit cum te ridică la viață. Nu lăsa experiențele tale cu Dumnezeu să se șteargă doar fiindcă alții nu le cred sau nu le dau importanță. Acele experiențe sunt de fapt cea mai scumpă comoară pe care o ai. Oricând se va mai întâmpla să ajungi jos, vei putea să te ridici, știind că Dumnezeu poate face orice minune.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro