Iosif a ales ce era mai bine, Samson nu!

Devoțional zilnice 30 iunie 2018

Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. (Galateni 6:8)

Puţine ispite sunt mai periculoase şi fatale pentru tineri decât ispita senzualităţii şi, dacă i se cedează, nimic nu se va dovedi a fi mai categoric ruinător pentru suflet şi trup, pentru prezent şi veşnicie. Binele întregului lor viitor depinde de hotărârea unei clipe. Iosif, în mod liniştit, şi-a înălţat ochii spre cer pentru ajutor, şi-a lăsat haina în mâna ispititoarei şi, în timp ce ochii străluceau de hotărârea lui categorică, în locul unei pasiuni nesfinte, el a exclamat: „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9). Biruinţa a fost câştigată; el a fugit de vraja păcatului şi este mântuit. (CBAZŞ, vol. 1, p. 1097)

Samson, în pericolul în care se afla, avea acelaşi izvor al puterii pe care l-a avut şi losif. El putea alege ce este drept sau ce este rău, după plăcerea sa. Dar, în loc să stea în tăria lui Dumnezeu, el a îngăduit ca pasiunile sălbatice ale naturii sale să domine. Puterea raţiunii a fost pervertită şi moralitatea, coruptă. Dumnezeu l-a chemat pe Samson la o poziţie de înaltă răspundere, la cinste şi la a fi de folos; dar el trebuia să înveţe mai întâi să se conducă pe sine, să înveţe, în primul rând, să asculte de Legea lui Dumnezeu (…). Samson, ispitit fiind (…), ispită pe care el a căutat-o, a scăpat frâiele pasiunii. Apoi a descoperit că, de fapt, calea pe care păşise se sfârşea în ruşine, dezastru şi moarte. Ce contrast faţă de istoria vieţii lui losif! (Signs of the Times, 13 octombrie 1881)

Printre cursele la care oricine este expus, toţi au nevoie de o apărare puternică şi vrednică de încredere, pe care să se sprijine. Scutul harului îi poate apăra pe toţi ca să nu fie cuceriţi de ispitele vrăjmaşului, deşi sunt înconjuraţi de cele mai corupte influenţe. Prin principii categorice, ferme şi o încredere nezdruncinată în Dumnezeu, virtuţile şi nobleţea caracterului lor pot străluci şi, cu toate că sunt înconjuraţi de rău, nicio pată nu trebuie să rămână pe virtutea şi pe integritatea lor. (Spiritual Gifts, vol. 3, p. 145-146)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro