Iosif – succesul subteran

Devoțional zilnice 30 ianuarie 2019

Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif iu ni.mă; pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea. Geneza 39:23

Oamenii de succes nu sunt dependenţi prea mult de locul în care se află. Ei pot reuşi chiar şi în cele mai vitrege condiţii. În timp ce unii nu se pot menţine pe linia de plutire nici chiar în condiţii de mare calmă, oamenii cu adevărat de succes răzbesc chiar şi prin cea mai aprigă furtună.

Iosif era parcă făcut să reuşească. Aruncat pe nedrept în temniţă şi uitat acolo chiar şi de cei cărora le făcuse bine, el începuse să se distingă printre întemniţaţi ca un om competent şi de nădejde. Nu a lipsit mult până când directorul închisorii să-i confere postul de adjunct. E posibil ca în această poziţie, viaţa sa după gratii să nu fi fost prea dură, deşi nu semăna cu libertatea şi prosperitatea de afară.

Fără îndoială că Iosif avea calităţi manageriale remarcabile, cared făceau să se afirme oriunde s-ar fi aflat. Raportul sacru, însă, nu a făcut referire la acestea înaintea calităţilor sale sufleteşti şi a vieţii sale religioase. Biblia menţionează simplu că Dumnezeu era cu el şi îi dădea izbândă în toate.

Prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lui Iosif nu era un lucru întâmplător, sporadic şi dependent doar de alegerea divină. Domnul era cu Iosif pentru că şi Iosif era cu Domnul. El acorda timp, interes şi mijloace dezvoltării vieţii sale spirituale. Succesul lui Iosif chiar şi în condiţii de detenţie era asigurat tocmai datorită preocupărilor serioase pentru sufletul său şi pentru Dumnezeu. Prosperitatea sa era rezultatul şi oglinda realităţilor lui sufleteşti.

Succesul la un pas de tine:

Cum poţi prospera chiar şi în condiţii total nefavorabile? Dacă Dumnezeu este cu tine, nu există condiţii nefavorabile. Poţi prospera oriunde, dacă alegi să fii alături de Dumnezeu.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro