Iosua

DEVOTIONAL EXPLO 10 martie 2018

Iată piatra pe care am pus-o înaintea lui Iosua! Acea piatră are şapte ochi. Voi ciopli pe ea o inscripție, zice Domnul oştirilor, şi voi îndepărta vina acestei țări într-o singură zi. (Zaharia 3:9, NTR)

Iosua a făcut parte dintre cei care în anul 538 î.Hr. s-au întors din robia babiloniană. După captivitate, el a fost primul mare-preot. Cu bucuria întoarcerii în suflet și cu evlavie, a construit un altar şi i-a îndemnat pe oameni să serbeze Sărbătoarea Corturilor. În al doilea an, a organizat cu zel sărbătoarea aşezării pietrei de fundaţie a templului. Parcă era de nedistins plânsul de jubilare. Evenimentul a avut un impact emoţional profund asupra oamenilor.

Visul lui Iosua de a reconstrui templul însă părea a se zădărnici; sub influenţa inamicului s-au sistat lucrările. Piatra de bază a fost aşezată, se vedea conturată forma clădirii, iar Iosua zăbovea. Timp de aproape douăzeci de ani pietrele fundaţiei au zăcut fără să se construiască ceva pe ele. Oare Iosua mai era vrednic de titlul de mare-preot? Mai era vrednic de slujire?

Dumnezeu i-a dat o viziune lui Zaharia: Iosua stătea în haine murdare. Acuzaţiile Diavolului erau juste. Apoi viziunea a mutat punctul central de pe Iosua – acuzat de Diavol şi aflat în haine murdare – pe o piatră. Poate pentru Iosua era cel mai dureros să privească spre piatră, fiindcă ea zăcea de douăzeci de ani acolo. Sentimentul vinovăţiei era fără margini pentru el. Însă această piatră era diferită de piatra fără viaţă a fundaţiei. În faţa lui se afla o piatră cioplită de Dumnezeu, și șapte ochi erau pe ea. Era capabilă oare această piatră să soluţioneze omisiunile, ineficienţa lui?

Să avansăm în gând câteva secole. Ioan, vizionarul, a avut o altă viziune. Situaţia lui Ioan era la fel de deplorabilă ca a lui Iosua. A văzut o carte pecetluită, pe care nimeni nu era vrednic să o deschidă. Ioan a plâns. Pe când îi curgeau lacrimile – fiindcă în întregul univers nu se găsea nimeni vrednic – a observat cei şapte ochi pe care îi văzuse Iosua pe piatra misterioasă vie. Ioan însă nu vede o piatră, ci pe Mielul jertfit. El a fost găsit vrednic să şteargă nelegiuirea lui Iosua şi a poporului, să ridice păcatul întregii lumi.

Drag cititor, privind la hainele tale murdare şi la păcatele tale, este posibil ca, asemenea lui Iosua, să te frământe acuzaţiile Diavolului: zilele tale risipite, responsabilităţi neonorate. Nu te teme! Piatra cu şapte ochi este Mântuitorul lui Iosua. Cu ochii Săi atotvăzători observă cele mai ascunse dorinţe ale inimii tale pline de regret faţă de păcat. El îţi va ierta păcatele! Amin!

Magyarosi Ernő, pastor, Conferința Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro