Iov

Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata, aşa am eu parte de luni de durere şi partea mea sunt nopţi de suferinţă. – Iov 7:2,3
În termeni contemporani, putem spune că Iov este puternicul participant la un studiu experimental de satisfacere a curiozităţii lui Satana: îl va blestema Iov pe Creatorul lui dacă îl supunem la suficientă presiune? în mod tragic, Iov şi-a pierdut cei zece copii, servitorii, toate animalele şi casele. În a doua fază, Satana i-a trimis răni dureroase care i-au afectat întregul corp. Soţia şi prietenii s-au întors împotriva lui. Deşi s-a confruntat cu această încercare, Iov nu a păcătuit şi nu L-a blamat pe Dumnezeu pentru niciuna dintre nenorocirile sale (Iov 1:22; 2:10).
În ciuda credincioşiei sale, Iov a continuat să treacă prin suferinţa intensă. Versetele de astăzi denotă o durere profundă şi persistentă: „Luni de durere şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.” Unul dintre cele mai dure pasaje este cel care exprimă dorinţa lui de a muri. „O, de mi s-ar asculta dorinţa şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea! De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mâna şi să mă prăpădească!” (Iov 6:8,9).
Viaţa lui Iov ne învaţă o lecţie fundamentală pentru situaţiile când căutăm explicaţii la lipsa de sens din viaţa noastră. În comparaţie cu alţi bărbaţi aleşi de Dumnezeu (cum ar fi David, care a suferit frecvent urmările propriilor greşeli), Iov a avut parte de o nedreptate şi suferinţă extremă. Este adevărat că, fiinţă umană fiind, Iov trebuie să fi făcut ceva rău, dar trăsăturile lui principale erau bunătatea, credincioşia şi ascultarea de Dumnezeu (1:1).
De ce a suferit Iov pe nedrept? E o întrebare la care e foarte uşor de răspuns. Eu (J) am întâlnit oameni credincioşi lui Dumnezeu, dar care au avut parte de o măsură disproporţionată de greutăţi. Mă gândesc la Cliff, un profesor care s-a oferit voluntar să slujească într-o ţară îndepărtată, şi unul dintre vaccinuri i-a produs o reacţie care l-a paralizat de picioare pentru totdeauna. Mă gândesc la Peter, un pastor foarte bun care a suferit un cancer de plămâni, deşi nu a fumat niciodată în viaţa lui. Mă gândesc la Marcela, o gospodină devotată care a îndurat diagnosticul dureros şi tratamentul crunt pentru cancerul de sân, la vârsta de 40 de ani. De multe ori, aceştia s-au întrebat de ce. Povestea lui Iov, deşi inexplicabilă în multe privinţe, ne face să înţelegem conflictul cosmic în care suntem implicaţi.
Este încurajator a şti că „a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi ani” (Iov 42:12). Chiar dacă acest lucru nu se întâmplă şi în viaţa noastră, să ne amintim că Dumnezeu totdeauna oferă o soluţie ultimă: „întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi” (Isaia 45:22).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro