Irod Antipa

Devoțional zilnice 7 octombrie 2018

Spuneţi vulpii aceleia: „…Săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi.” (Luca 13:32)

În perioada bisericii primare au fot trei împăraţi cu numele Irod. Primul era Irod cel Mare, devenit celebru pentru uciderea copiilor din Betleem şi pentru cruzimea cu care şi-a omorât nevestele şi propriii fii. Despre el, împăratul Octavian spunea: „Este mai bine să fii porcul lui Irod decât fiul său” deoarece carne de porc nu mânca, dar ucidea fără milă pe cei din familia sa. Irod Antipa, fiul rămas în viaţă, a fost al doilea, iar Irod Agrippa, nepotul, a fost al treilea. Toţi cei trei Irozi au rămas celebri pentru crimele lor: primul, aşa cum am amintit, pentru uciderea pruncilor şi a familiei; al doilea pentru uciderea lui Ioan Botezătorul şi al treilea pentru uciderea lui Iacov, fratele lui Ioan (Faptele 12:2). Între aceştia, Antipa pare să fie deosebit. El aude despre Isus, este uimit de lucrările pe care le face El şi îşi exprimă dorinţa să-L vadă: „Irod zicea: «Cine este oare acesta…? Şi căuta să-L vadă»” (Luca 9:9). El vorbeşte „în faţa slujitorilor săi”. Evident, este vorba de oamenii de la curte, între care era şi Cuza, administratorul, a cărui nevastă a fost vindecată de Isus (vezi Luca 8:2-3). Textul grec foloseşte, în dreptul lui Irod, cuvântul idein „a vedea”, exact ca în pasajul unde se spune despre grecii care căutau sa Îl vadă pe Isus – Ioan 12:21. Oare nu era Irod deosebit de ceilalţi împăraţi? Nu dorea el mântuirea? Ce se afla în spatele dorinţei de a vedea pe Isus? Răspunsul la aceste întrebări îl găsim cu ocazia întâlnirii dintre Isus şi Irod. Atunci când Pilat a trimis pe Isus la Irod să-l judece, Irod s-a purtat cu dispreţ şi „şi-a bătut joc de El” (Luca 23:11). Întâlnirea cu Isus a fost doar o nouă ocazie de spectacol şi batjocură. Pioşenia lui şireată îmbrăca un caracter slab şi corupt, mereu pus pe distracţii. Nu degeaba Isus îl numeşte „vulpe”. Vulpoii de azi, irozi şi irodiade moderne, au copiat modelul, căutând pe orice cale să-L batjocorească pe Mântuitorul. Îmbrăcaţi în haine de oi, dau spectacol fără sfială. Ce voi face eu? Dar tu? Astăzi Isus îmi oferă şansa schimbării: „Spuneţi vulpii aceleia: «…Săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi.»” Voi fi vindecat? Eu decid.

Corneliu Benone Lupu, pastor, Roma, Italia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro