Isaac – binecuvântare și profit

Devoțional zilnice 21 ianuarie 2019

Isaac a făcut semănături în tara aceea si a strâns rod însutit în anul acela, căci Domnul l-a binecuvântat. Geneza 26:12

În parabola semănătorului, însutirea este randamentul maxim al pământului bun. În cazul cerealelor cum este orzul sau grâul, un bob semănat în pământ prielnic se multiplică de treizeci, şaizeci sau de o sută de ori. Randamentul acesta foarte ridicat poate fi explicat pe baza procesului de înfrăţire. Semănăturile de toamnă sunt adesea greu încercate de gerurile şi viscolele iernii. În aceste condiţii, unele plante mor lăsând în urmă locuri goale. Primăvara, când condiţiile de creştere devin prielnice, locul firelor lipsă este ocupat de fire noi, care se dezvoltă din rădăcina celor din jur. Astfel, dintr-un singur bob se dezvoltă până la urmă mai multe spice.

Înfrăţirea este necesară şi la oameni. Adesea se creează lipsuri şi goluri serioase pe care nu are cine să le acopere. Sunt o mulţime de nevoi neîmplinite la care nu se gândeşte nimeni. Atunci este momentul ca cei din jur să suplinească ceea ce lipseşte. Porunca lui Dumnezeu dată omului de a se înmulţi şi a umple pământul poate fi bine aplicată şi acestui detaliu.

Oricum, buruienile se grăbesc foarte mult să ocupe pământul bun. Răul are un procent foarte ridicat de multiplicare. De ce nu ar lua-o grâul înaintea buruienilor, pentru a produce rod mult şi binecuvântat? Ca şi semănăturile lui Isaac, am avea recolte însutite. Profitul de 10.000% este posibil datorită binecuvântării lui Dumnezeu peste munca noastră împlinită corect şi cu maximă străduinţă.

Succesul la un pas de tine:

Cum poţi înfrăţi, pentru a spori profitul binelui cât mai mult? Observă locul gol în care se aşteaptă ca cineva să ia iniţiativa. Vei constata curând că ţi-ai găsit locul.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro