Isus ia păcatele noastre

Devoțional zilnice 18 iulie 2017

„Şi ştiţi că El s-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat” 1 Ioan 3:5

Cineva a scris o carte despre cum să trăieşti o viaţă creştină biruitoare. Autorul este înregistrat pe copertă ca fiind „creştinul necunoscut”. Când am văzut cartea mă întrebam ce putea să-mi spună acea carte. Cum să trăieşti o viaţă creştină de biruinţă; sfaturi de la creştinul necunoscut. Cine a ajuns la viaţa de biruinţă? Oare poate oricine să ajungă acolo?

Când vorbim despre trăirea unei vieţi de biruinţă, nu vorbim despre biruirea unor păcate necunoscute. Acesta este domeniul lui Dumnezeu. Ce am putea noi să facem cu privire la un păcat despre care nici măcar nu suntem conştienţi? Nici nu mai vorbim despre ceea ce se va întâmpla cu firea păcătoasă. Indiferent ce trebuie să se întâmple cu natura noastră păcătoasă, aceasta este o problemă care trebuie rezolvată în totalitate de către Hristos. Singurul lucru despre care putem vorbi şi despre care putem fi conştienţi este cum să biruim păcatele cunoscute. Nu putem vorbi aici despre desăvârşirea absolută, ci pur şi simplu despre biruirea păcatelor cunoscute. Acest lucru este posibil, este necesar, şi constituie planul lui Dumnezeu pentru vieţile noastre astăzi.

Poate oare păcatul să fie biruit? Răspunsul este da. O Persoană a realizat aceasta. Numele acelei persoane este Isus. Potrivit cu Evrei 4:15, El a fost ispitit în totul ca şi noi, dar fără păcat. 1 Petru 2:22: „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” În Ioan 16:33, Isus a zis despre Sine însuşi: „Eu am biruit lumea.” În 1 Ioan 3:5 ni se spune că „În El nu este păcat.” Dar în acelaşi verset ni se spune de asemenea că El a venit ca să ia păcatele noastre. Oare Isus a trăit o viaţă fără de păcat pentru că era Dumnezeu? Ori El a realizat aceasta prin puterea lui Dumnezeu unită cu firea Sa omenească în acelaşi fel în care putem şi noi birui?

Isus Şi-a trăit viaţa pe acest pământ ca om, nu ca Dumnezeu. El a fost născut Dumnezeu. Dar El nu a folosit această putere pentru a trăi viaţa Lui pe acest pământ. Când El a zis: „Eu nu fac nimic de la Mine însumi,” El de fapt ne spune că El este exemplul nostru. El a venit să ne arate cum să trăim o viaţă de dependenţă faţă de o altă putere. Puterea de care El S-a folosit pentru a trăi viaţa Lui desăvârşită a venit de sus, şi nu dinlăuntrul Lui.

Mie nu trebuie să mi se spună că nu am nici o putere în mine însumi dacă sunt despărţit de Hristos. Am fost înfrânt de prea multe ori. Dar dacă puterea Lui este la dispoziţia mea astăzi, atunci cred că este posibil să trăiesc aşa cum El a trăit, şi să fiu mai mult decât biruitor prin El care ne iubeşte.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden

 

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro