Isus mă iubește și pe mine

Devoțional zilnice 12 iunie 2018

7

0

Voi atrage la Mine pe toţi oamenii. – loan 12:32

Nu era nimeni în cameră, dar dîntr-un colţ răzbăteau şase cuvinte cântate de o voce cade copil: „Isus… mă… iubeşte… şi pe… mine.” Domnul Nimeni, peruşul, învăţase că putea să-i atragă pe cei prezenţi la colivia lui dacă îşi înclina simpaticul căpşor albastru deschis şi dacă rostea propoziţia asta.

Trebuia neapărat să-mi cumpăr şi eu un peruş şi să aflu cum să-l învăţ să vorbească! Am găsit în toate cărţile pe care le-am citit o recomandare: să cumpăr o singură pasăre, pentru că ea va simţi nevoia să se ataşeze de ceva şi doar aşa se va ataşa de oameni. În final, m-am decis să iau totuşi două păsări cântătoare şi nu una singură vorbitoare, pentru că şi lor le place relaţia cu oamenii.

Pasărea aceasta solitară care vorbea ca să atragă atenţia altora îmi aminteşte de faptul că majoritatea dintre noi cunoaştem printre vecinele noastre, printre surorile de la biserică sau printre colegele de la serviciu o persoană „flămândă” din punct de vedere social, o persoană care simte că încercările ei de a lega relaţii cu alţii nu au succes. O soră de credinţă mi-a povestit odată că într-un Sabat, când ieşea din biserică, prezbiterul de serviciu a dat mâna cu ea şi i-a urat „Sabat fericit!” în timp ce se pregătea să dea mâna cu persoana din spatele ei. Mi-a povestit că şi-a spus în gând: Nu am nevoie să dai mâna cu mine. Aş prefera mai degrabă ca soţia ta să-mi dea o îmbrăţişare.

Omul singur tânjeşte după ceva care să-i umple golul din suflet. Sunt copiii şi tinerii „flămânzi” din punct de vedere social când părinţii şi adulţii nu-şi iau timp pentru ei, nu-i observă, nu discută cu ei, nu fac activităţi împreună cu ei? Vor căuta ei atunci să le atragă atenţia pe alte căi, aidoma peruşului care vorbea? Vor căuta să le atragă atenţia pe căi nesănătoase sau prin obiceiuri dăunătoare spiritual, ca să-şi umple golul din suflet?

La fel şi surorile noastre sunt „flămânde” din punct de vedere social când nu le băgăm în seamă, nu le observăm, nu le facem complimente şi nu le implicăm spiritual? Să ne aducem aminte că, prin bunătatea şi atenţia noastră, le putem asigura de faptul că Isus le iubeşte şi pe ele!

Janet Lankheet

7

0

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro