Itai a răspuns împăratului şi a zis: „Viu este Domnul şi viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi şi robul tău.” (2 Samuel 15:21)
Itai strălucește prin atașamentul său necondiționat față de împăratul legitim al lui Israel. El este un străin care face de rușine pe evreul de tip Absalom sau Ahitofel. Căci „iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu” (Romani 2:28).
Itai este un exemplu de credincioșie. Dar această loialitate nu vine din mărimea soldei. Ea este determinată de acceptarea stăpânirii divine. Pentru Itai, nu David este stăpânul, ci Domnul este Regele lui. Deși este evident că ține foarte mult la David, până acolo că este dispus să-și dea și viața, totuși Itai este atașat mai întâi de Dumnezeul lui Israel. „Viu este Domnul”, se pare a fi crezul lui Itai. Credincioșia față de Dumnezeu îl face pe Itai loial împăratului.
Slujirea lui Itai nu este o slujire instituțională. El nu mai este de mult un simplu mercenar, ci este un slujitor al dragostei împărtășite. Dacă Ioab și Abișai sunt legați prin sânge de David, Itai, un străin, este legat de împărat cu o dragoste neprefăcută, simțită de David, oferită cu generozitate în fapte ce ajungeau până la sacrificiu, cei din jur fiind beneficiarii dragostei divine ce curgea prin viața sa (vezi 2 Samuel 18:5).
Itai trăiește cu dragoste, slujește cu dragoste, luptă cu dragoste, căci „viu este Domnul” în viața lui.
Itai este un slujitor al lui Dumnezeu care exercită influență în jurul său. Caracterul său este strălucitor în ziua încercării. „Când întunericul va fi mai profund, lumina unui caracter dumnezeiesc va străluci mai puternic” (Faptele apostolilor, p. 431). Influența lui spirituală depășește zona familiei, încât „Itai din Gat a trecut înainte, cu toţi oamenii lui şi toţi copiii care erau cu el” (2 Samuel 15:22).
Itai – model inspirațional a cărui forță vine din trăirea lui Hristos în el.
Constantin Rădoi, pastor, Conferința Muntenia