Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, şi-a uns sprâncenele, şi-a împodobit capul şi se uita pe fereastră. (2 Împăraţi 9:30)
Izabela a trăit în secolul al IX-lea î.Hr. şi a fost o principesă feniciană, fiica regelui Etbaal al Sidonului, respectiv mare-preot al lui Baal, şi soţia regelui Ahab al Israelului. Ea l-a aţâţat pe soţul ei să părăsească cultul lui Yahwé şi să încurajeze în schimb cultele zeilor Baal şi Astarteea. Izabela i-a prigonit pe prorocii lui Yahwé şi a fabricat dovezi de blasfemie împotriva unui proprietar nevinovat de pământ, care refuzase să-şi vândă moşia regelui Ahab. Din pricina ei, acel om a fost executat (1 Împăraţi 21:1-16). Pentru aceste fapte îndreptate împotriva lui Dumnezeu, Izabela a fost pedepsită crunt, prin azvârlirea ei pe fereastră de către oamenii de la curtea regelui şi sfârtecarea trupului ei de către câini (2 Împăraţi 9:30-37).
Acum, pentru Izabela sosise ceasul condamnării finale. Aflând despre moartea celor doi regi, fiul şi nepotul ei, ştia foarte bine că îi venise şi ei rândul. Trebuia să se pregătească pentru ultima clipă a ei pe pământ. „Şi-a uns sprâncenele.” Pe atunci se folosea ca fard pentru ochi o pudră cu care se evidenţiau ochii. „Şi-a împodobit capul.” Ea şi-a împodobit capul cu găteli sau coafură (Isaia 3:18). Scopul Izabelei era să apară cât mai atrăgătoare din punct de vedere fizic. Ea a fost sfidătoare şi nepocăită până la sfârşit. S-a împodobit cu toate podoabele ei şi s-a îmbrăcat cu cea mai fastuoasă îmbrăcăminte. Dar podoaba ei exterioară nu avea să-i folosească la nimic, nici înaintea lui Iehu, nici înaintea barei de judecată a lui Dumnezeu. Înaintea acelui tribunal, toţi se află descoperiţi, aşa cum sunt în realitate. Pudra şi machiajul nu acoperă stricăciunea lăuntrică a inimii. Izabela era stricată pe dinăuntru, în ciuda tuturor eforturilor ei de a se înfrumuseța pe dinafară. Dumnezeu priveşte la inimă şi cere împodobirea lăuntrică mai degrabă decât cea exterioară (1 Petru 3:3-4). Având în vedere întunecatul ei raport păcătos, Izabela ar fi putut să se îmbrace mai bine în sac şi să stea în cenuşă. Dar spiritul ei mândru a refuzat să se smerească. Atitudinea ei pare să fi fost dispreţuitoare când a luat poziţie la fereastră spre a privi cu sfidare la Iehu, care tocmai intra pe poarta palatului (Comentariul biblic AZŞ).
,,Singura noastră siguranţă este aceea de a rămâne un popor deosebit, aparte, al lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să… facem niciun fel de compromis cu practicile corupte şi idolatre.” (Mărturii pentru biserică, vol. 5, ed. 1998, p. 83)
Costel Chirilianu, pastor, Conferinţa Moldova