Jurnalul meu de rugăciune

„Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, și legământul făcut cu El le dă învățătură.” Psalmii 25. 14
Astăzi sunt singură și tristă în camera mea. Cu telefonul în mână, doresc să vorbesc cu cineva. Tastez numărul și apelez. La capătul celălalt o voce dragă îmi răspunde: 
„Bună, sunt atât de fericită! Tocmai am încheiat convorbirea cu Prietenul meu cel mai bun. I-am povestit bucuriile, grijile, frământările mele, L-am lăsat să-mi vorbească și El, și L-am ascultat. Mi-a vorbit printr-o Carte, prin natură, prin părinți și prieteni. A fost atât de frumos dialogul nostru!
Să-ți spun cum a început.
Mi-am aranjat locul de întâlnire cu Prietenul meu într-unul dintre colțurile camerei mele. Am așezat cel mai aproape de mine Scriptura, pentru a nu uita să mă rog și să studiez zilnic.
Pe o parte a peretelui din stânga mea, am așezat o imagine a unui bătrân, a unui copil, a unui adult și a unui tânăr, ca să nu uit datoria pe care o am față de semenii mei.
Și-am mai așezat pe măsuța din colț un fruct dulce ca mierea, să-mi aducă aminte că trupul meu este Templu.
Într-un cufăr mic lângă pat am închis telefonul, pentru ca mintea mea să rămână curată.
Aproape de sufletul meu am așezat frumos imaginea mamei și a tatălui ca să nu uit să fiu amabil și ascultător.
Deasupra, pe peretele din față, am lipit o imagine cu biserica mea, pentru a-mi aduce aminte că trebuie să mă port cuviincios în Casa Domnului.
Lângă Biblia mea, am așezat o carte cu portative pentru a cânta zilnic un imn.
În cealaltă parte a colțului meu, am așezat o imagine cu un drum lung, ca aceasta să-mi arate că trebuie să merg oriunde mă trimite Dumnezeu.
Acesta este locul meu de întâlnire cu El.
A… și mi-a mai spus că este gata oricând să mă ajute, la fel cum eu sunt gata pentru El oricând.
Ziua aceasta am descris-o într-un jurnal. Aceasta a fost prima zi și le aștept cu drag pe următoarele.”
N-ai vrea să-ncerci de astăzi să faci și tu la fel?
Koόs Mihaela, Ghid – Conferința Muntenia