Poate umbla cineva în smerenie înaintea lui Dumnezeu în timp ce îi critică pe cei din jur? Pun această întrebare pentru că pare a fi tot mai la modă să criticăm pe cei din jur. Iar dacă te întrebi de ce pun întrebarea aceasta tocmai în Sabat, o fac pentru că și Biserica poate fi un loc în care critica e la ea acasă. În Luca 18:11, tocmai aceasta încerca să transmită Isus. “ Fariseul stătea în picioare, și a început să se roage în sine astfel: ,Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta.”
Am auzit deseori că nu mai putem închide ochii și că e timpul să ridicăm glasul. Înainte de a critica, poate chiar și pe mine, dă-mi voie să te întreb: “Ești sigur că vezi bine? Sigur vocea ta îl reprezintă pe Dumnezeu?” Din experiența prezentată de Isus, îmi este clar nu doar că fariseul nu cunoștea deloc pe vameș, ci și că timpul petrecut în acel mod la templu, era irosit.
Și atunci ce să fac?
Cred cu toată convingerea că a fi urmaș al lui Hristos înseamnă să avem și un discernământ viu și convingeri statornice. Însă acest discernământ și convingerile noastre trebuie să fie îmbibate în dragoste. Pavel spunea: “Primiți‑l bine pe cel slab în credință, neimplicându‑l în dispute asupra opiniilor diferite.”
Când pășești astăzi în casa lui Dumnezeu, nu fi atent la ce ai putea critica, ci la mesajul divin. Mai mult chiar, caută modalități prin care să arați celor de acolo dragostea lui Isus.
Până la urmă Isus a spus:
„Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Ioan 13:35)
Benjamin Stan, Director Exploratori, Uniunea de Conferinte din România