La timpul stabilit de El

Prin mine ți se vor înmulți zilele și ți se vor mări anii vieții tale. (Proverbele 9:11)
Era după-amiaza târziu când, în sfârșit, zarva asistentelor medicale și a vizitatorilor care veneau și plecau s-a potolit.
Stăteam în sala de urgențe, unde singura rază de lumină de pe cerul serii strălucea prin ferestre, reflectând umbrele și forma trupului soțului meu care stătea nemișcat în comă indusă. Cele două monitoare atașate la trupul lui arătau cifre care indicau că starea lui instabilă nu se îmbunătățise.
Soțul meu zăcea deja de câteva zile într-o semicomă, timp în care medicii și asistentele au lucrat și au așteptat și mulți oameni s-au rugat. Tim suferise o serie de complicații cauzate de leucemie și recuperarea sa trecuse de la rea la mai rea.
Cele șaptesprezece perfuzii de chimioterapie îl lăsaseră fără păr și ajunsese doar o mână de om, de la cele peste o sută de kilograme ale lui.
La fiecare vizită la spital, așteptam ca Dumnezeu să îl refacă așa cum o mai făcuse și înainte. Rugăciunea mea era: Dacă încă mai are de făcut o lucrare pentru Tine, atunci Te rog să îi salvezi viața. Liniștea și singurătatea mi-au fost întrerupte de telefonul care suna. Era pastorul Bell. Era la programul de rugăciune de miercuri seara. După ce i-am spus că situația lui Tim nu se îmbunătățise, pastorul Bell m-a asigurat că el și alți câțiva membrii urmau să aibă un timp special de rugăciune pentru el.
Nu cred că au trecut mai mult de câteva minute după ce am închis telefonul și am înghețat timp de câteva secunde când cifrele de pe ambele monitoare au început să se schimbe rapid – una a crescut și cealaltă a scăzut. Amândouă s-au oprit în același timp. Cifrele de pe ambele monitoare sugerau că starea lui Tim se stabilizase și revenise la normal.
De atunci au trecut peste zece ani, iar Tim spune că nu își amintește multele ocazii în care viața lui s-ar fi putut încheia, în afară de ceea cei îi spun medicii și alții.
Dumnezeu a ales să îl binecuvânteze și să îi lungească zilele pentru a fi o mărturie despre bunătatea și măreția Lui.
Jane Moody

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro