La ușa inimii

Iată Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva glasul meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine. (Apocalipsa 3:20)
Ai bătut vreodată la ușă, așteptând să intri și nu ți-a deschis nimeni, deși știai că e cineva înăuntru? Cum te-ai simțit să realizezi că nu vrea să-ți deschidă? Probabil că nu ai rezistat prea mult și ai plecat necăjit. Destul de neplăcut și frustrant un astfel de moment. Imaginează-ți că Dumnezeu se simte la fel, bătând la ușa inimii noastre în zadar, pentru că noi o ținem închisă pentru El.
Totuși, diferența dintre noi și El este aceea că Domnul Hristos S-a aşezat la uşă şi rămâne acolo. El are răbdare divină și nu oboseşte așteptând să deschidem ușa inimii noastre și să ne ofere prezenţa Sa binecuvântată, tuturor celor care Îi deschidem. Un alt aspect important este faptul că uşa la care se face referire aici, este sub controlul omului şi fiecare persoană o poate închide sau deschide după voie. Hristos aşteaptă hotărârea fiecărui om. Aceasta este uşa sufletului omului.
Cu dragostea Sa, prin Cuvântul Său şi prin providenţa Sa, Hristos bate la uşa sentimentelor noastre; prin înţelepciunea Sa, la uşa minţii noastre; prin stăpânirea Sa, la uşa conştiinţei noastre; prin făgăduinţele Sale, la uşa speranţelor noastre. Dacă Îi vom deschide ușa inimii, El va intra și va sta la masa sufletului nostru. Va fi o cină specială, ca o sărbătoare mare, plină de bucurie. Isus așteaptă răbdător la ușa inimii tale și bate. El nu este ca Diavolul care dă buzna și intră neinvitat în viața noastră. El ne respectă alegerile. El așteaptă… Dar ce se aude? Cred că Isus bate la ușa inimii tale! Te las să mergi să-I deschizi! Îți doresc o cină binecuvântată împreună cu El, la masa sufletului tău!
Lucian Răcilă, Pastor – Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro