Lasă ușa deschisă

Iată Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva glasul meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine. (Apocalipsa 3:20)
Se știe că între pictorul Ștefan Luchian și muzicianul George Enescu era o prietenie foarte strânsă. Din cauza condițiilor sărăcăcioase de locuit, pictorul a dobândit o boală necruțătoare la plămâni. Era atât de bolnav încât nici măcar nu se mai putea ridica din pat. Când femeia care îi făcea câte puțină ordine pleca, Ștefan îi cerea să lase ușa doar lipită, pentru ca un eventual vizitator să poată intra fără probleme (el nu era în stare să coboare din pat și să deschidă ușa).
Într-o seară, George Enescu se întorcea de la concert și a observat că ușa prietenului său era întredeschisă și scârțâia în bătaia vântului. A intrat, a scos vioara din cutie și a început să cânte. A cântat întregul program de la concertul acelei seri. La final a strâns totul și a plecat. La plecare a auzit o voce abia șoptită: „mulțumesc maestre!”. Ce s-ar fi întâmplat dacă ușa ar fi fost încuiată? Nu-i așa că ar fi ratat una dintre cele mai prețioase ocazii? Dar, el știindu-se slab și bolnav, a vrut să fie sigur că musafirul său poate să intre.
Mântuitorul nostru stă și bate. El așteaptă măcar o invitație dacă nu suntem în stare să-I deschidem. Dacă Îl invităm, va veni și va transforma viața noastră într-o mare sărbătoare. Dumnezeu este extrem de politicos și de atent la dorințele și deciziile noastre. El niciodată nu va da buzna în viața cuiva. El așteaptă să ne exprimăm dorința și vrea să ne bucurăm de prezența Lui. Dacă Îl chemăm, El nu se va grăbi și nu va fi un oaspete capricios, ci va deveni un membru al familiei. Acolo unde este primit Isus, se luminează totul; și atmosfera devine mai caldă și timpul devine plăcut. Prezența Lui aduce mireasma vieții veșnice în orice inimă deschisă. Pentru că despre ușa inimii noastre este vorba. El vrea să-I oferim acces la sentimentele și la gândurile noastre; El vrea să Îl primim ca Mântuitor și oaspete de seamă. De noi depinde!
Daniel Chirileanu, Pastor – Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro