Laudă umilă

Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa. (Iacov 4:10)
Cu câteva minute înainte să scriu acest devoțional, am decis să caut online cuvintele „umil/a se umili” (engl. humble) și „a se lăuda” (engl. brag). Am fost uimită să descopăr că cele două cuvinte puse laolaltă alcătuiesc o expresie care are o definiție proprie. Dumnezeu m-a numit o „lăudăroasă smerită” (engl. humblebrag) în urmă cu patru ani. În timpul unei conversații sincere, L-am rugat să îmi arate păcatele ascunse în viața mea. În timp ce Îl ascultam, am auzit în mod repetat cuvintele „lăudăroasă smerită”. Ce însemna asta? Nu mai auzisem niciodată acele cuvintele folosite laolaltă. Nici nu am apucat să mă gândesc să caut ce înseamnă, că Dumnezeu a și început să îmi explice la ce Se referea.
După ce mi-am luat doctoratul în matematică, am insistat ca niciunul dintre colegii mei de muncă, studenții mei sau frații de la biserică să nu mi se adreseze cu „Dr. Stewart”. Nu voiam această formalitate, întrucât credeam – și încă mai cred – că stă în calea unei conversații sincere și transmite ideea de superioritate. De cele mai multe ori, atunci când îi corectam pe cei care mi se adresau astfel, ei răspundeau: „Ești o persoană atât de modestă.” Prietenii mei vorbeau despre modestia mea de fiecare dată când mă prezentau cuiva. Obrajii mi se îmbujorau, dar îmi plăcea complimentul.
În timp ce mă gândeam la lucrul acesta, Dumnezeu a scăpat bomba: Veon, ești mândră. Manifești același caracter ca o persoană care conduce lumea în urma realizărilor ei. Te simți mândră când ți se spune că ești o persoană modestă. Crezi că ești superioară tuturor prin „modestia” ta. Dumnezeu vorbea inimii mele, iar eu eram uluită. Mi-am dat seama că, deși s-ar putea să le fi spus celor care mă lăudau pentru modestia mea că gloria este a lui Dumnezeu, eram mai mult decât mândră. Mă bucuram de laudă. Iată falsa modestie. I-am cerut iertare lui Dumnezeu și am implorat ajutorul Duhului Sfânt pentru a-mi ucide eul. Această întâlnire a avut un impact profund asupra inimii mele și asupra deciziilor pe care le iau în fiecare zi. De ce mă îmbrac așa cum o fac? Cine vreau să mă vadă când slujesc și de ce?
„Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi cine se smereşte va fi înălţat” (Luca 14:11). „Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 6:1).
Învață-mă, Doamne, să fac voia Ta cu toată inima!
Veon Stewart

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro