De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică. – 1 Corinteni 15:58
Femeile sunt cele mai băgăcioase”, spuse mami. „Voi lăsa cartea Tragedia veacurilor deschisă, chiar pe masa din sufragerie. Este o carte foarte bună despre evenimentele de la sfârşitul timpului.” In urmă cu câţiva ani, fiind văduvă, mama a hotărât să dea în chirie câteva camere pentru a ne suplimenta veniturile. O doamnă singură, mai în vârstă, tocmai ce venise pentru a preda la şcoala noastră de ţară şi avea nevoie de chirie. Fără să ezite, Ann a luat cartea să vadă despre ce era. Nu a trecut mult timp şi a întrebat dacă o poate lua în cameră pentru a o studia mai cu atenţie.
Ann era foarte interesată de ceea ce citea şi nu a durat mult până a început să meargă cu noi la biserică. A fost foarte impresionată de ordinea din cadrul serviciilor de închinare, de grija diaconilor îmbrăcaţi la costum şi cravată şi de atmosfera de reverenţă de la serviciul Sfintei Cine. Da, în cele din urmă a participat la studii biblice şi a primit botezul în mica noastră biserică.
Ann a locuit la mama timp de şapte sau opt ani şcolari, aşa că a avut suficient timp să citească din biblioteca vastă a mamei mele. A citit cărţi care au ajutat-o în umblarea ei cu Dumnezeu. După ce s-a pensionat, Ann s-a întors la casa ei. Nu pot spune că am păstrat legătura de-a lungul anilor, dar am auzit când ea a trecut în nefiinţă.
Voi sări peste câţiva ani pentru a ajunge la finalul palpitant al acestei experienţe. Eu lucram la serviciul clienţi într-o companie de publicaţii creştine. La celălalt capăt al telefonului era o femeie care locuia în acelaşi orăşel în care locuise Ann. Am întrebat-o dacă o cunoscuse pe Ann sau pe sora ei. „Da, desigur,” a exclamat ea. „Am făcut studii biblice cu Amanda după ce Ann ne-a vorbit despre credinţa ei şi ea la rândul ei a primit botezul.” Puteam simţi entuziasmul din glasul ei. „Dar asta nu este tot. Ann şi-a folosit fondul de pensie pentru a cumpăra o biserică pentru oraşul nostru!” Răspunsul meu a fost: „Lăudat fie Domnul! Lăudat fie Domnul!”
Îmi amintesc de câteva cântece vechi, bine cunoscute, pe care mama obişnuia să le interpreteze la pianul bisericii sau să le fredoneze când lucra în grădina de flori: „Voi primi eu cândva în cunună o stea?” şi „Când El va veni să îşi strângă comorile.” Mama încă nu a aflat finalul acestei poveşti. Dar îmi imaginez că va fi puţin curioasă şi va încerca să afle de ce coroana ei este atât de strălucitoare.
Rosemary Byrd Hickman