Liber în adevăr

„V-am scris nu că n-ați cunoaște adevărul, ci pentru că îl cunoașteți și știți că nicio minciună nu vine din adevăr.” (1 Ioan 2:21)
Ascultă ediția audio aici.
„Crede și nu cerceta” este o sintagmă despre care mulți oameni încă mai cred că aparține Bibliei. Expresia îi aparține însă unui filozof grec, Celsus.
Vreme de secole, adevărul a fost stabilit prin apelul la autoritate. Regele era zeul suprem care deținea adevărul absolut. Odată cu apariția Iluminismului, începând cu filozoful și matematicianul René Descartes, am început să punem totul sub semnul întrebării. Îndoiala a luat locul certitudinii. Modelul acesta de aflare a adevărului, bazat pe întrebări, rațiune, și nu pe autoritatea clericală, a fost rapid adoptat de protestantism, care a supus dogma bisericească testului Scripturii. Sola Scriptura („doar prin Scriptură”) a fost dictonul acelei perioade. Din păcate însă, mulți s-au îndrăgostit de învățăturile bisericilor nou-formate și au uitat acest principiu.
Tinerii în special folosesc acest instrument al cunoașterii și fiecare generație, în procesul devenirii și al formării ei, are propriile întrebări despre sursele de autoritate. Uneori, anumite tradiții bine statornicite, dar fără un fundament biblic solid sunt analizate și abandonate, ceea ce creează conflicte și reacții neașteptate din partea celor ce le susțin. Aceste reacții vehemente venite din partea unora care pretind că au Scriptura ca autoritate supremă, dar care se leagă de tradiții și obiceiuri cu lanțurile încăpățânării îi pot deruta pe tineri și îi pot îndepărta de adevăr.
Singura autoritate este Scriptura, nicidecum opinia oamenilor, indiferent de poziția clericală sau socială pe care o au. Dacă valoarea pe care o comunitate creștină încearcă să o promoveze nu se regăsește în Biblie, acea comunitate va fi vehement și pe drept criticată de generația tânără.
Adevărul nu se teme de întrebări, el va ieși întotdeauna victorios din orice situație. Nu trebuie să fim deranjați de întrebările cercetătoare și uneori incomode ale tinerilor. După cum spune apostolul, „fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă” (1 Petru 3:15).
Roagă-te ca în viața ta Adevărul să se manifeste liber de orice prejudecăți omenești!
Provocare:
Pregătește-te să ai o dezbatere tematică biblică cu un tânăr din biserica ta!
Beniamin Claudiu Sisu
Conferința Oltenia

 

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro