Lift-up

Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu. (Galateni 6:1)
În una din cărțile sale Max Lucado poveste istoria unei omiduțe.
Era toamnă. Culorile inundau natura. Frunzele parfumate deja formau o pătură amuzantă, bună de sărit, de foșnit, de împrăștiat și alergat. Hermie, băiețelul-omidă era încântat în timp ce făcea tumbe prin noianul de frunze. Entuziasmul anotimpului preferat l-a determinat chiar să compună un cântec despre toamnă.
Dar parcă n-are farmec nimic dacă nu împărtășești cu prietenii. Aoleu!!! Prietenul său, Viermișor, îl aștepta să picteze un banner uriaș pentru sărbătoarea roadelor. Dădu fuga la casa acestuia, dar el deja își strângea pensulele, terminase. Începu Hermie să se fâstâcească, să își ceară scuze că a uitat din cauza jocului printre frunze. Viermișor l-a asigurat că îl iartă, oricum îl ajutase Buburuza Lucy la pictură.
Hermie avea ocazia să se revanșeze ajutându-și prietenul la montat bannerul în mijlocul grădinii. În timp ce toate insectele trebăluiau de zor, Hermie dorea să le prezinte noul său cântec. Hermie uită din nou de promisiunea făcută prietenului său, merse la el doar când auzi un strigăt de ajutor (Viermișor fiind gata-gata să cadă de pe o floare). Și de data aceasta Viermișor îl iertă, însă Hermie, admirând bannerul se înroșise la față, cuprins de mânie. Numele tuturor prietenilor apăreau pe bannerul de bun-venit, însă al lui…lipsea. Se supără atât de tare pe Viermișor încât plecă de acolo. Cum era posibil să îl uite prietenul său cel mai bun? Viermișor își ceru iertare, însă Hermie nici nu voia să audă.
Dumnezeu văzu mâhnirea lui Hermie și începu să vorbească cu el, amintindu-i de valoarea prieteniei. Iertarea de care el avusese parte când îi greșise prietenului său, Viermișor, i-a fost benefică. Faptul că acesta nu îi reproșase nimic, deși se comportase urât cu el, se datora prieteniei. Hermie se lăsă înduplecat și ascultă glasul lui Dumnezeu, întorcându-se la prietenul său, pentru a lua parte la sărbătoarea roadelor, împăcat și fericit.
Kristhine Chirileanu, Master Ghid – Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro