Limitele iertării

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. – 1 Ioan 1:9
The Limits of Forgiveness (Limitele iertării) este titlul cărţii pe care Simon Wiesenthal a scris-o la persoana întâi. Acţiunea cărţii are în centru istoria unui tânăr evreu care a fost trimis într-un lagăr de concentrare, în anii nazismului. Tânărul trebuia să facă curat în sala de operaţie a unui spital militar.
Mai târziu, după război, un fost ofiţer SS era pe moarte. În dorinţa lui de a-şi elibera conştiinţa, a rugat asistenta să caute un evreu căruia să-şi mărturisească vina şi să îşi ceară iertare în numele celor ca el. Ea l-a chemat pe Simon, care s-a apropiat de patul nazistului muribund. Pe patul de moarte, ofiţerul a mărturisit că, în ciuda educaţiei primite într-o familie catolică ce se opunea ideilor antisemite, influenţa lui Hitler l-a făcut să se înroleze în trupele SS. Astfel ajunsese să ia parte la numeroase atrocităţi, cum ar fi incendierea unei case cu peste 300 de oameni înăuntru, inclusiv copii, femei şi bătrâni. Fără să dea nicio explicaţie, Simon a ieşit imediat, în fugă, din salon.
Există o serie întreagă de dileme etice pe care le ridică această istorie de viaţă. Este posibil să fie iertat un criminal care are mustrări de conştiinţă? E posibil să ierţi relele comise împotriva altor oameni?
Biblia spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Dumnezeu poate cu siguranţă ierta un criminal pocăit, chiar dacă victimele sale nu îl iartă niciodată. Totuşi unii oameni îşi mărturisesc păcatele unor străini care nu au direct de-a face cu răul făcut, aşa că ei rămân fără pace sau iertare. Acesta este cazul lui Iuda, uce-nicul vânzător. Când a văzut că Isus este condamnat, a mers la templu cu mustrări de conştiinţă să se mărturisească „preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor şi a zis: «Am păcătuit căci am vândut sânge nevinovat»” (Matei 27:3,4). Plecând de la templu, el a continuat să-şi poarte vina şi, plin de remuşcări, s-a spânzurat (v. 5).
Mărturisirea păcatelor unii altora este necesară numai între agresor şi victimă (Iacov 5:16). Atunci când rănim pe cineva şi îi producem durere şi lui Dumnezeu, trebuie să îi mărturisim Lui toate păcatele noastre pentru a primi iertare deplină.
Ţi-ai mărturisit toate păcatele? Ţi-ai cerut iertare de la cei cărora le-ai greşit? Caută-L mai întâi pe Dumnezeu! Iertarea Sa este garantată. Acum cere-I curajul şi umilinţa pentru a-ţi mărturisi greşelile şi înaintea cuiva care are nevoie să audă cuvintele tale de părere de rău!