Locul potrivit, momentul potrivit

Chad râdea împreună cu un grup de prieteni în timp ce se pregăteau să cumpere bilete la film. Câțiva prieteni de-ai lui de la biserică au intrat în cinematograf și nu păreau deloc bucuroși să îl vadă. Păreau că îl urmăresc cu privirea.
În timp ce viziona filmul, Chad nu își putea da seama ce anume îi iritase pe prietenii lui creștini. Nu putea să își petreacă tot timpul numai cu ei. Și nu se furișa să vadă vreun film înspăimântător, pe care nu ar fi trebuit să îl vadă. De fapt, Chad știa că părinții lui nu i-ar fi permis niciodată să vadă filmul pentru care prietenii lui creștini își cumpăraseră bilete.
Când Chad a ieșit să cumpere o pungă de popcorn, unul dintre prietenii lui de la biserică a mers după el în hol. Jake s-a luat de el:
– Ce faci cu tipii ăia?
– Sunt prietenii mei din cartier, a explicat Chad.
Jake nu părea prea convins.
– Nu ar trebui să îți petreci timpul cu ei. O să te strice. Vei deveni ca ei.
Citește Luca 15:1,2
Pot creștinii să aibă prieteni necreștini?
Ai ști că ești în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, cu oameni nepotriviți dacă polițiștii ar dărâma ușa și ar folosi gaze lacrimogene.
Oamenii, locurile și situațiile riscante nu sunt întotdeauna atât de evidente. Biblia, de exemplu, spune clar că persoanele creștine nu ar trebui să poarte „un jug nepotrivit”, legându-se de necreștini. Dacă te legi cu totul de oameni care Îl resping pe Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu, lucrul acesta te va împiedica să asculți de El (2 Corinteni 6:14).
Nu înseamnă însă că ar trebui să fugi și să te ascunzi de necreștini. Când fariseii L-au criticat pe Isus pentru că Își petrecea timpul cu păcătoșii – inclusiv cea mai disprețuită categorie de oameni din acea vreme: vameșii -, Isus le-a răspuns că era ca un doctor care căuta să îi vindece pe răniți și pe muribunzi.
Isus Se ducea acolo unde era cea mai mare nevoie de El. Nu căuta scuze pentru a Se distra în afara limitelor permise. Scopul Lui era de a-i invita pe oameni să Îl cunoască pe Dumnezeu. Care este al tău?
Şi fariseii, şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.” Luca 15:2

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro