Lucru de pierdut

DEVOTIONAL EXPLO 8 martie 2018

„Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, și pocăiește-te!” Apocalipsa 3:19

Din anul 2000 Papa Ioan Paul al II-lea a fixat această zi pentru mea culpa publica, adică o zi de pocăință. Pocăința este unul din cele mai simple lucruri de explicat și printre cele mai grele lucruri de făcut. Pe un afiș era scris: „Cuvinte greu de pronunțat: otorinolaringologie, acid dezoxiribonucleic și iartă-mă!” arătând că de cele mai multe ori este mai complicat să îți recunoști o vinovăție decât să faci ceva foarte costisitor. Dacă ar fi că facem un clasament cu cele mai grele lucruri de făcut, în stilul afișului mai sus menționat, de departe în fruntea listei ar fi pocăința înaintea oricărei munci fizice istovitoare.

Dar ce este pocăința? O adâncă părere de rău de păcatele săvârșite și o continuă ferire de a le mai face este cea mai frumoasă definiție. De aici rezultă că ne este greu să ne pocăim pentru că nu regretăm nimic din ce am făcut și nu găsim normal să ne ferim pe viitor de plăcerile de o clipă ale păcatului. În cadrul unui experimental comportamental li s-a oferit mai multor copii o prăjitură cu precizarea că vor mai primi una dacă nu o vor mânca imediat ci vor aștepta 30 minute până se încheia experimentul. După 15 minute un singur copil mai avea prăjitura. Tentația binelui micuț care ține foarte puțin câștigă întotdeauna în fața beneficiilor pe termen lung. Toți oamenii știu că anumite tipuri de mâncare sunt dăunătoare sănătății dar asta nu îi oprește să le consume pentru gustul lor bun. Toți fumătorii cunosc efectele dăunătoare ale fumatului dar totuși nu se opresc. Toți creștinii știu că în Împărăția lui Dumnezeu nu va ajunge nici un păcat totuși mai ascund câte unul micuț prin bagaje. Iar dacă nu recunoști acest lucru amintește-ți când ai scuzat ultima dată un păcățel? A scuza păcatul înseamnă a nu-l scoate din viața ta, iar asta nu mai este pocăință.

În timp ce mergi spre școală sau servici fă o listă de două trei lucruri pe care ar trebui să le părăsește și roagă-l pe Dumnezeu chiar acum să te ajute să nu te mai întorci la ele.

Ruben Atomei, Director Exploratori, Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro