Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. – Matei 10:30
În luna iulie, acum şapte ani, am înmormântat-o pe sora mea Lynne în Indiana. Tata a adus acasă o placă din piatră care fusese trimisă la înmormântarea ei, pe care a pus-o imediat în grădina de flori, sub felinar. Pe ea scria: „Când cineva drag devine o amintire, amintirea devine o comoară.”
La trei ani de la moartea surorii mele, eu şi mama am stat şi am privit îndepăr-tându-se dricul care-l ducea pe tata, mort de leucemie. Atunci mi-au venit în minte cuvintele: Nu va mai fi durere, nu va mai fi moarte, nu va mai fi plâns.
Floyd Ernest Nudd/ 9 noiembrie 1925 – 22 iulie 2013. Am scris pe Facebook în acea zi: „Tata a fost acolo când am venit în această lume; eu am fost acolo când el a plecat din această lume.” După ultima sa respiraţie sonoră de la 3 dimineaţa, am încercat să-i iau tensiunea şi pulsul. Un suspin, apoi linişte. La ora 3 după-amiaza erau făcute ultimele aranjamente la casa funerară. Cartea de amintiri a familiei mele este dedicată lui Lynne şi are titlul 3 după-amiaza, deoarece este ora la care părinţii mei se căsătoriseră.
Lui Dumnezeu îi plac detaliile. Ştiam că tata nu avea să mai sufere pentru moartea lui Lynne. Niciunul dintre ei nu se mai putea ridica din pat când a murit, dar amândoi vor alerga pentru a se îmbrăţişa în dimineaţa învierii. Am ales o ghirlandă ca aranjament floral, care să simbolizeze cercul dragostei din familia mea. Uşa suferinţei este închisă în dreptul tatălui meu. Nu îi va mai duce dorul lui Lynne. La sicriul surorii mele, tata spusese: „Te iubesc, sunt bucuros că ai fost fiica mea. Ne vedem când va reveni Isus.” La sicriul tatălui meu, eu am spus: „Te iubesc şi sunt bucuroasă că ai fost tatăl meu. Ne vedem când va reveni Isus.” Doctorii au spus că mai are aproximativ şase luni, dar a mai trăit doar şase săptămâni. Cu toate acestea, am avut privilegiul de a fi martoră la 58 de ani din cei 63 din căsnicia de poveste a părinţilor mei.
În timp ce plângeam trecerea în nefiinţă a tatălui meu, am observat că în calendarul zilnic al mamei, la data de 22 iulie scria: „Hill and dale in slumber sleeping” (un cântec de leagăn). Interesant, căci casa ei era în Hills & Dales Subdivision. Da, Dumnezeu este atent la detalii.
Prin lucrurile mărunte, El ne asigură de prezenţa Sa când suntem îndureraţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi aceia care aţi trecut prin astfel de experienţe. Dumnezeu poate fi văzut întotdeauna în lucrurile mici din viaţa noastră, manifestând faţă de noi o dragoste atât de personală, încât ne ştie până şi numărul perilor din cap. Da, detalii.
Diane Shellyn Nudd