Lumina soarelui

Devoțional de seară 20 iulie 2019

Cine umblă în întuneric şi n-are lumină să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui! – Isaia 50:10
Voi preface întunericul în lumină înaintea lor. – Isaia 42:16

Vara întârziase în nord-vest, unde locuiesc eu. De obicei, zilele lungi aduc cu ele mult soare, de dimineaţa devreme până seara, dar nu şi în acel an. Se adunaseră norii şi se părea că vor să zăbovească. Cu toţii aşteptam nerăbdători întoarcerea verii. Deoarece se apropia sfârşitul de săptămână de 4 Iulie, Ziua Americii, şi zilele erau tot înnorate şi mai răcoroase decât de obicei, atitudinea celor din jur a început să se schimbe. Mulţi păreau deprimaţi şi se plângeau de vreme. Când va veni soarele ca să rămână? La fel ca pe cer, şi în mintea noastră se adunaseră nori. Într-una din aceste zile înnorate, am făcut o scurtă plimbare pe afară. În timp ce mă plimbam, am observat că norii de pe cer se retrăgeau încetul cu încetul şi soarele începea să strălucească cu tărie. De îndată, inima mea a început să cânte. I-am spus lui Dumnezeu cât de mult apreciam soarele şi strălucirea lui. Nivelul de endorfine a început să crească şi inima mea s-a umplut de bucurie!

În acel moment mi-a venit în minte un gând. Dumnezeu nu a intenţionat niciodată să fie înnorat. Nu este deloc surprinzător că devenim deprimaţi când soarele se ascunde după nori. Norii întunecoşi sunt rezultatul păcatului. Până când Isus Se va întoarce să ne ia la El, noi vom mai avea şi zile înnorate. Avem un vrăjmaş al sufletelor şi el se bucură să producă întuneric spiritual.

Când totul pare înnorat în viaţa noastră şi nu mai putem vedea dincolo de întuneric, avem nevoie să ne amintim nu doar că Dumnezeu păşeşte alături de noi, ci şi că El este de cealaltă parte a întunericului. El cunoaşte rezultatul a ceea ce acum poate părea tulburător pentru noi şi doreşte să ne încredem în El. Dumnezeu ne va trece cu bine. Satana doreşte să ne fure pacea şi bucuria pe care ni le dă Dumnezeu. El doreşte ca noi să privim la circumstanţele din viaţa noastră şi să ne simţim deznădăjduiţi. El doreşte să îl pierdem din vedere pe Dumnezeu.

Cu toate acestea, vrăjmaşul nostru a fost învins. Într-o zi, curând, vom privi în sus şi vom vedea un nor mic care se apropie de pământ. Tot cerul se va lumina. Mii şi mii de îngeri vor umple văzduhul. În mijlocul lor, pe un cal alb, îmbrăcat în haină de in şi purtând multe coroane, va coborî împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. Vom fi adunaţi laolaltă cu cei înviaţi din morminte şi ne vom alătura Lui în văzduh. Nu vor mai fi lacrimi, nu va mai fi moarte si nici nori întunecaţi. Vom trăi cu El în veşnicie şi ne vom încălzi de lumina Lui!


Sue Anderson

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro