Luna când începe școala

Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici. 2 Petru 2:9
În obișnuința noastră, septembrie este luna când începe anul școlar. Luna a noua din an este în aceeași măsură sfârșitul vacanței și începutul programului de cursuri. Nu toți elevii sunt la fel de fericiți când se apropie luna începutului școlii. Pentru cei mai mulți, este mai mare dorința revederii cu ceilalți colegi și a povestitului de întâmplări decât cursurile școlare efectiv. Există și așa-numiții „tocilari”, care abia așteaptă să primească noi informații și teme pentru acasă, teste și lucrări de făcut. Cei considerați tocilari nu sunt prea iubiți de către majoritatea celor din clasă; ei sunt de vină pentru temele grele pentru acasă, ei sunt vinovați pentru nivelul ridicat al predării cursurilor, fiindcă ei înțeleg ușor și atunci profesorul crede că e cazul tuturor. Ciudat, dar tocilarii nu trag clasa înainte sau în sus; dimpotrivă, îi descurajează pe ceilalți și se trezesc izolați. Pentru ca un astfel de elev să fie un avantaj într-o clasă, ar trebui ca el să depășească egoismul și timiditatea specifică și să interacționeze cu ceilalți, să le explice el ce nu au înțeles și, eventual, să-i „mediteze” pe cei din categoria mediocrilor. Pentru a-i ajuta pe cei de sub nivelul lui de pregătire, un om, indiferent dacă este elev sau adult, trebuie să adopte ceva ce se numește lepădare de sine. Adică să-i pună în mod voit și conștient pe ceilalți mai presus de el. Cu cât înțelege mai mult, cu atât să realizeze că are o mai mare responsabilitate față de cei mai puțin pricepuți. Când într-o clasă ori într-un grup există un astfel de om, acest lucru se va simți și se vor vedea progrese chiar în dreptul celorlalți.
Acest lucru a fost experimentat de apostolul Pavel cu mare succes. El declara astfel: „Eu nu vreau să ajung la mântuire și la desăvârșire înaintea voastră. Vreau să fac totul ca să salvez pe cât mai mulți dintre voi.” Pentru a nu descuraja, el cu grecul s-a făcut grec, cu cel slab s-a făcut slab etc. A te coborî la nivelul celor ce nu au performanțe prea strălucite nu înseamnă decădere, ci un gest înălțător, prin care îi poți ridica pe alții.
De gândit astăzi:
Dacă ești printre cei care pot învăța mai ușor și mai mult, nu te mulțumi să aduni în palmaresul personal note bune, ci fă din capacitățile tale un atu pentru tot grupul! Ajută-i pe ceilalți să te ajungă din urmă! Vei simți mult mai multă satisfacție decât dacă o faci pe deșteptul și îi lași în urmă.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro