Măcar de curiozitate

Ci cercetați toate lucrurile, și păstrați ce este bun. Feriți-vă de orice se pare rău. (1 Tesaloniceni 5:21, 22)
Curiozitatea este de mai multe feluri: poate veni din dorința de cunoaștere. Astfel se ajunge la descoperiri extraordinare. Dar poate veni și din dorința de a sparge regulile și de a depăși granițele. Un exemplu fericit: Moise – a văzut ceva interesant, inexplicabil (un copac arzând), focul nu se mai termina, iar el a fost curios să afle mai mult. În acest fel s-a apropiat de Dumnezeu. Dar iată și un exemplu mai puțin fericit: Dina, fiica lui Iacov, a fost curioasă cum trăiesc și cum se poartă fetele din Sihem.
Curiozitatea ei a costat foarte scump, viața oamenilor dintr-o cetate și pierderea liniștii pentru întreaga familie. Toate acestea, după o curiozitate în urma căreia a devenit victima unui viol. Și Galileo Galilei a fost curios cu privire la sistemul solar; și Leonardo Davinci dorea să afle mai mult din lumea fizicii și mecanicii, la fel ca toată mulțimea inventatorilor și exploratorilor din toate timpurile. Fără curiozitate nu am fi traversat oceanul, nu am fi creat lucrurile utile și nu am fi înțeles mai mult din mediul în care trăim.
Curiozitatea este un dar pus în noi de către Cel ce ne-a creat. Însă există și situații în care rezultatul curiozității este unul negativ, distructiv. Dacă în domeniul fizic urmările curiozității pot fi reversibile, în domeniul spiritual ele pot fi fatale. Un bun reper pentru diferențierea curiozității constructive de cea periculoasă, este acesta: când curiozitatea se manifestă prin încălcarea Legii lui Dumnezeu, este clar că nu va conduce la nimic bun. Uneori suntem atât de captivați și atrași de unele „descoperiri”, mai ales din mediul virtual, încât petrecem foarte mult timp pe diferite site-uri nefolositoare sau chiar imorale.
Având în vedere că în curând va începe Sabatul, propune-ți încă de pe acum să cercetezi ceva interesant cu privire la Dumnezeu, la creație sau la istoria unor eroi ai Scripturii. Ține minte: curiozitatea este un dar, nu face din el o capcană sau ceva distructiv.
Daniel Chirileanu, Pastor – Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro