Maestrul muzician

„Chenania, căpetenia muzicii între leviți, cârmuia muzica, fiindcă era meșter.” (1 Cronici 15:22)
Ascultă ediția audio aici.
La un concert, am fost întrebat de un profesor de muzică dacă sunt muzician. Fără să fiu sigur ce înțelegea dumnealui prin noțiunea de muzician, i-am răspuns că, prin prisma faptului că am ceva cunoștințe muzicale (am studiat vioara și teoria muzicii timp de opt ani la un liceu de muzică) și că mă preocupă acest domeniu, unii m-ar putea considera muzician. Dar, din perspectiva unui profesionist, care deslușește și înțelege multe din tainele muzicii, care practică muzica și pentru care aceasta este un mod de viață, nu m-aș putea considera nici pe departe muzician.
De aceea, azi am ales să aduc în atenția ta, cititorule, înalta calificare și dedicare ce li se cerea muzicienilor evrei, al căror scop și conținut al slujirii prin muzică trebuia să fie Dumnezeu Însuși.
Responsabilul cu partea muzicală în închinarea evreilor nu era un oarecare muzicant, doar un om talentat și căruia îi plăcea să cânte. El era în primul rând unul dintre leviți, unul dintre cei mai preocupați oameni de aspectele spirituale ale vieții. Apoi, el era conducător, o persoană responsabilă, care purta de grijă și oamenilor, dar și slujbei pe care o aveau aceștia de îndeplinit. Și, nu în ultimul rând, Chenania era meșter, sau, într-un limbaj muzical actual, maestru. El era instruit, pregătit în domeniul muzicii și în stare să-i învețe și pe alții ce și cum să cânte pentru slava lui Dumnezeu.
Muzica vine de la Dumnezeu, iar omul se poate întoarce la Dumnezeu prin muzică. De aceea ar trebui să fie realizată și condusă de persoane consacrate Creatorului, care nu au doar talent și noțiuni muzicale, care nu se preocupă doar de efectul sonor plăcut al muzicii, ci și de efectul spiritual al acesteia.
Roagă-te pentru muzicienii din biserică, roagă-te ca ei să poată conduce prin muzică generația tânără spre mântuire!
Provocare:
Caută modele de viață din lumea muzicienilor care și-au dedicat talentul lui Dumnezeu!
Felix Jercău
Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro