Mai arzi?

„Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8)
Ascultă ediția audio aici.
Una dintre cele mai impresionante declarații despre impactul pe care îl poate avea Hristos asupra minții omului e rostită după călătoria spre Emaus: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?” (Luca 24:32). După cea mai mare decepție a vieții lor, Scriptura și prezența lui Dumnezeu îi readuc într-o zonă de echilibru pe acești ucenici dezorientați. Nimeni nu poate ieși din impasul existențial dacă nu i s-a aprins mai întâi mintea. Aici, Hristos generează focul, pasiunea și forța motrice în dreptul celor doi. De atunci însă, izvoarele dătătoare de flacără și pasiune s-au diversificat și au înlocuit încet Izvorul adevărat. Ceea ce însuflețește cu cea mai mare ușurință generațiile noi și plictisite este cultura divertismentului (Hollywoodul, gălăgia pe nedrept numită muzică, sportul…). Impactul pe care îl are acest gigant este de-a dreptul distrugător!
Filmele, ritmurile și idolatria sportivă reușesc să influențeze mintea tinerilor noștri cu mai mare succes decât reușește biserica, în multe cazuri! Se propune un univers distorsionat și lipsit de conținut adevărat, dar susținut de iluzia că fiecare își găsește echilibrul mintal și emoțional acolo unde își proiectează, cu ajutorul imaginilor și al sunetelor, concepția despre viață. La nivel teologic, filozofic și pragmatic, avem de-a face cu o subjugare intensă a influenței divine. Imaginea fiului risipitor e concludentă. Și-a sacrificat tatăl pe altarul divertismentului.
Minunea e că, asemenea ucenicilor în drum spre Emaus, și el și-a venit în fire când a văzut adevărata față a lumii. Mulți nu reușesc să își dea seama cât de bun e Dumnezeu până nu descoperă cât de rea e lumea! În tot acest timp, Tatăl așteaptă și veghează de departe, dorind să Își însuflețească fiul pierdut!
Doamne, lasă-mă să ard pentru Tine!
Provocare:
Încearcă astăzi să înveți un psalm sau măcar câteva versete!
Adrian Dorgo
Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro