„Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia Mahanaim. (Geneza 32:2)
Manahem a făcut parte din seria celor patru împărați criminali. Ei au domnit unul după altul și fiecare a luat tronul de la celălalt, organizând un complot și un asasinat. Zaharia a fost ucis de Șalum, ucis la rândul lui de Manahem. Pecahia, fiul său, a fost ucis de Pecah, care, la rândul lui, a fost ucis de Osea, fiul lui Ela. O listă neagră de ucigași însetați de putere. Între aceștia, „strălucește” Manahem, despre care se spune că nu doar „a făcut ce este rău înaintea Domnului” (2 Împărați 15:18), ci, la fel ca Ieroboam, „a făcut pe Israel să păcătuiască” (v. 18). Crima a fost pusă alături de jaf, ca să își atingă scopurile. Atunci când Pul, împăratul Asiriei, a venit în țară, el a luat banii poporului, dându-i împăratului ca să-l „ajute să-și întărească domnia”. Cu un gest absurd și lipsit de judecată, voia să-și întărească domnia peste un popor care nu-l voia domn. Cum să stăpânești dacă nu ai peste cine? Tot despre el se relatează că, fiind supărat că cetatea Tifsahul nu i-a deschis porțile, a decis să o pedepsească exemplar: a cucerit-o și „a spintecat pântecele tuturor femeilor însărcinate” (v. 16). Acest gest unic în istoria împăraților lui Israel era actul maxim de cruzime, care se găsea doar la împărații păgâni, dintre care amintesc doar pe Hazael (2 Împărați 8:12) și pe Amon (Amos 1:13). Omorând mamele însărcinate și copiii nenăscuți, Manahem intră în istorie ca fiind ucigașul istoriei. Jefuindu-i și omorându-i pe cei din jurul lui, distruge propria generație, dar omorând copii nenăscuți, ucide, de fapt, generația viitoare. Distruge viitorul. Acest act inconștient este, în realitate, expresia maximă a răului. Ce s-a întâmplat pe vremea lui Manahem se repetă, similar, și astăzi, generația care va veni este gata să fie distrusă. Imoralitatea, violența, păcatul dus la paroxism, în toate formele lui, a îndepărtat lumea atât de mult de Dumnezeu, încât aproape nu mai este cale de întoarcere. Singura speranță vine din altă „lume”, care este, din fericire, chiar lângă noi. Numele ei, alcătuit cu aceleași litere care se găsesc în numele lui Manahem (o vocalizare cu iota), dar așezate în ordine diversă: Mahanaim înseamnă „tabără dublă”, tabăra îngerilor lui Dumnezeu. Ei sunt astăzi gata să ne înconjoare cu prezența lor și să ne asigure viitorul.
Corneliu Benone Lupu, pastor, Roma, Italia